Greieri cântau prin părul tău
în noaptea cea de blues astral
făcând un mare tămbălău...
Greieri cântau prin părul tău
un cântec cu păreri de rău
sunând firesc şi-aşa normal:
"În noaptea cea de blues astral
greieri cântau prin părul tău..."
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Greieri cântau prin părul tău
în noaptea cea de blues astral
făcând un mare tămbălău...
Greieri cântau prin părul tău
un cântec cu păreri de rău
sunând firesc şi-aşa normal:
"În noaptea cea de blues astral
greieri cântau prin părul tău..."
Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea
când te privesc venind acum spre mine
cu paşii fermi în ploaia care vine
peste oraş şi peste lumea mea...
Am şi uitat de orice boală grea
iar ploaia pare c-o să se termine
Când te privesc venind acum spre mine,
eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea
Te-aş invita apoi la o cafea
de-aş şti că ne-am simţi atât bine
şi dacă spui că ţie îţi convine,
şi că probabil ne-om mai revedea,
eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...
Am ramas straini
Sub sorii cei electrici
Ai orasului
Lumina din gândul tău
a stins luna din suflet...
Nopţile negre
negau nimbul nostru...
Nebunia noastră
n-avea nicio noimă...
Nebunii neprihăniţi
n-aveau notoria neomenie
necesară nimănui...
Într-o zi,
atârnam de un colţ de suflet
şi mă pregăteam de un avânt
în hăul unei amintiri
Într-o noapte
atârnam de malul unui dor
şi mă apăram de valul
marilor despărţiri...
...şi tot aşa
până în ziua aterizării
pe pământul promis
al iubirii noastre
Bat clopote de amintiri prin gand
La ceasurile fara timp de goana
Dar nu se-alina-asa ca orice rana
O clipa asternuta intr-un rand
In clipa-n care ore noi vibrand
Veneau in pas boem de buna seama
La ceasurile fara timp de goana
Bat clopote de amintiri prin gand
In ziua-n care gandul nostru bland
Plecase in voiaj de mare goana
Unde nici gandul nu mai stie teama
Si tot mai umbla ratacind in vant
Bat clopote de amintiri prin gand...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Cândva mai demult,
Pe-o noapte albastră
un înger din cer venit
Mi-a spus aşa:
"Te rog să nu plângi,
hai, uită tristeţea!
Portile s-au deschis
Spre-o lume de vis..."
Cu vocea lui caldă-mi soptea
Spre el ma chema, si zambind imi spunea
Refren:
"Hai în lumea basmelor
Haide cu mine-acum
şi-mpreună-om învăţa
cum să fim mai buni
Hai în lumea basmelor
Haide cu mine-n zbor
şi ai să vezi cerul senin
cum va veni în zori"
De-atunci tot mereu
în nopţile triste,
la vorbele sale eu
din nou mă gândesc...
Privire-napoi
Peste toamna trecută
Cântec din frunze
În pădurea tăcută...
Dintr-un calendar
aştept încă o dată;
să revină-n dar
iarna întârziată.
Sosesc într-un stol
gânduri dintr-o vară
şi vor să le-aştept
pe-un peron de gară