Inima mea
Sărea coarda pe arterele
Din orașul inimii tale.
Tu jucai șotron pe nori
Lovind cu piatra
Capul meu fără minte
Și fără de gânduri
Într-o copilărie
Impertinentă
Și impenetrabilă...
Gândul tău juca feste
Și-ncingea fieste
Pe 7 cărări ale
Metafizicului meu
Și doar inima mea
Ce mai știe de astea...
Restul le mai știe
Unul, Neamzheimer,
Specialistul nostru
În cazuri de boală
Care nici el nu mai știe
Cine pe cine
S-a îmbolnăvit
De toate cele boli...
Şi-am să ţin priveghi zilei de azi
că s-a prăpădit de-o boală grea
sub furtună de priviri ce-au ars
Şi-am să ţin priveghi zilei de azi
care a născut cam mulţi bastarzi
care nu-mi ascultă dragostea
Şi-am să ţin priveghi zilei de azi
că s-a prăpădit de-o boală grea
Ca într-o sală de aşteptare,
gândurile noastre stăteau
claie peste grămadă
într-o cameră cu vrăji
şi alte minunăţii...
Printre straturi de praf fără magie,
vrajă fără formulă,
fără efect,
fără noimă,
gândurile bolnave îşi aşpteptau
ziua de apoi
dintr-un calendar
de la '900-toamna
şi Calendele Greceşti
sub ticăitul unui ceas potrivit
după Fabrica de Împachetat Fumul
A consemnat
un angajat de la Firma Cucu
Restul sunt detalii