Suflet pierdut

motto: "Spune-mi în ce zodie ești, ca să-ți spun ce/cine ești"

Suflet pierdut,
ce Dumnezeu ai mai făcut?
Suflet pierdut,
ce te-a mai durut?
Prin ce așternut
te-ai pierdut?

Unde-ai umblat?
Ce-ai mai căutat
prin lumea asta rea?
Ce-ai mai iubit
de-ai rătăcit
prin noaptea grea?

Suflet pierdut,
ce ai mai avut și-ai pierdut?
Suflet pierdut,
ce te-a lovit, ce te-a mai durut?
Suflet pierdut...
Ai rămas uitat prin trecut...

O altă zi ?? / Tot aia!

- 2 mai 1999 -

Te-ai trezit din somn după un vis
cu o revedere fantasmagorico-imposibilă
după ce ieri ai văzut la TV
cu familia ta
o primă emisiune de gen,
ai privit soarele,
ai visat, vizualizat
ziua de azi,
ai bagajul făcut:
valiza ușoară cu boarfele tale
și cea grea
cu problemele pe care vrei
să o arunci....

Te-ai urcat în tren, ți-ai găsit locul,
ai contamplat peisajul -
același peisaj pe care îl ști pe de rost
de mic copil
și ai pretextat că te duci undeva
și ai aruncat pe ușa frontală
a ultimului vagon al rapidului 892
valiza greșită!
Da!! Ai greșit mișcarea!
Ai schimbat trenul în Nord pe P 5005,
erai calm...
N-aveai nicio taină,
N-aveai nici pe dracu'.
Vei ajunge în Sud,
Vei fi acasă,
cu ăi banali,
cu banala ta familie
care numai familie nu se numește....

Te vei trezi...
Te vei trezi din somn...
Te vei trezi târziu...
Mult prea târziu!!

Eva - o scorpie îmblînzită

Statuie tristă, singură într-un parc....

Toți se minunează, o privesc lung,
fetele-o studiază, vor să-i semene
Băieții o cuprind în brațe,
o sărută, și-o închipuie vie
cum era cândva
când era tânără,
când era frumoasă,
când a făcut păcatul de-a iubi
și lumea a pedepsit-o cu sclavia

Era sclava doctorului Jeckyll
ce-ncerca să facă din ea
o doamnă Hyde
Era un cobai ce stătea
tristă și tăcută,
semiconștientă
dar frumoasă
ca o statuie semi-nudă, semi-vie
ca un înger cu aripile tăiate,
cu ochii negri cerșind iubirea zidurilor,
cu sânii goi și rotunzi
cerșind săruturile prafului ce se așternea,
cu șoldurile cuprinse, îmbrățișate
de un soclu de nepenetrat...

Până într-o zi când se trezi
și zdrobi soclul  cu șoldurile secrete
model polidisc
și fugi
goală, printr-un geam secret
în miez de noapte cu lună plină
dar nu știa
că doctorul bău poțiunea
și se transformă chiar el în Hyde
și ea gardul îl sări
Prea târziu!!
Monstrul o prinse și-o măcelărise....

....

Statuie tristă într-un parc pustiu...
Așa cum era când era vie
cu privirea tulbure
periculos de frumoasă
sperând la apariția unui Pygmalion
care s-o readucă la viață...

Noaptea în oraș

Oraș străin, în care azi pășesc pentru prima dată....

O casă aparent banală, ce se dovedește a fi
o vilă în toată regula,
zi de sărbătoare, petrecere privată
invitați fel de fel.
Eu - în deschidere, plus trupă de prieteni,
public fără simț al valorii,
fără reacții la ceea ce le-am cântat...

Ieșire pe stradă, aerisire, plimbare...
Rătăcire în labirintul străzilor,
Oameni care mă privesc
ca pe un ciudat
Urmărire ca-n filmele cu gangsteri,
fugă, speranță de salvare,
casa regăsită.

Ochii tăi albaștri apăruți în nu mai știu în ce fel
Poala ta caldă ce mi-a șters orice gând ciudat,
Sărutul tău ce m-a trezit la realitate.

Nu te opri!

Ai pornit pe un drum,
ai ales trenul potrivit.
La-nceput, poate n-ai știut
cine ești, ce dorești...

Ai simțit că viața e un fum
și că ea e musai de trăit
de la răsărit, la zenit
pe un drum infinit.

4AM - P(r)o(f)etul de pe-acoperiș

motto:

"...iar eu, mulgătorul zeppelinelor retrase-n văzduh,
între cele două războaie,
le răspund bălăngănind căldările deasupra mulțimii furioase"
(Mircea Dinescu - La dispoziția dumneavoastră)

Dis-de-morgen,
poetul se sui pe-acoperișul blocului
cântând filozofii interzise
către o stea...

Lumea cea întreagă...
încă nu s-a trezit!

Stând pe-acoperiș,
poetul cânta liniștit
filozofii interzise
despre o stea.

Luminile au început
să se-aprindă pe rând

Stând pe-acoperiș,
poetul cânta stoic
fiolzofiile interzise
ale focului...

Lumea cea întreagă
s-a strâns în jurul clădirii

"Cine l'a chemat p'ăsta?"
"Cine se crede?"
"Huo!!! Nu mai trezi morții!!"
"Să vină poliția să-l ridice pe nebun!!"

Pe acoperiș,
poetul își aprinse-o țigară
și cânta în continuare
filozofiile interzise...STOP!!

Sticleții l-au luat sub ochii orașului
și l-au condamnat la moarte.

"Ura! Ura!! De trei ori ura!!"
"Am scăpat!!"
"Mare brânză... Un poet!"
"Un poet în minus - pagubă-n ciuperci!"

936

Băiete, culcă-te!
Ai visat urât,
dar mâine-i altă zi,
altceva.

Băiete, culcă-te!
Ai avut un vis
cu Steaua ce s-a stins
în noaptea grea.

Băiete, culcă-te!
Tot ce ai avut
a fost doar un vis
cu o Stea

Mâine-i altă zi!
Mâine-i altceva,
dar nu uita
de Steaua ta!

Beat de cuvinte: Prea de tot!!

- Prinde-ți-l pe domnu' poet!! -

O dimineață cu un soare cald...

Plimbare "per pedes" prin oraș
spre mai nicăieri,
un autobuz cu direcția greșită,

Fuga după ce am realizat apoi
că am întârziat, cu
redirecționare spre un loc ciudat:

Sală de dans cu muzici vechi
și anacronice,
dansul aritmic, dar dansat frenetic de toți.

Femeia misterioasă, frumoasă, păcătoasă
ce m-a atacat:
O Evă ce-a scăpat din lanțurile dragostei,

din centura de castitate
ce-a tăiat-o
cu șoldurile ei, model "Polidisc",

Sărut periculos, păcătos, neputința
de a striga
"Help me! Save my soul!!"

Fuga spre prima gară
de scăpare,
primul tren care-i... anulat!

Un loc pustiu
unde-am fost trimis
nu mai știu de ce:

Niște croitori
pregătiți să-mi facă
pardesiu de blăni

și o legitimație
de marmură albă
în formă de crucifix.

O șpeluncă unde
se aude-o voce 
care-mi cântă un imn

Un neprietenos
ce-a schimbat-o
pe motiv de neadecvare

O mare de oameni dușmănoși,
huligani,
gata de atac,

O blondă-nfricoșată,
și un tip
cu cuțitul deșteptător ascuțit!

Obsesia

- 2000, 2001, 2002... și așa mai departe până la început de septembrie 2005 -

Am o dilemă,
nu pot să scap de ea
(O, da!...)
Am o dilemă
legată de prezența ta
în viața mea.

Am o dilemă...
în fundul inimii
(mai știi?)
Am o dilemă...
de nu mai știu cine aș fi.
Tu știi?!

Ani și ani
m-am întrebat ce caut eu
pe lumea asta fără Dumnezeu,
Dar azi s-a întâmplat
ca El să-și trimită
îngerii sub chipul tău!...

Am o dilemă,
dar nu am de ales...
(Nu, nu...)
Am o dilemă
și sper c-ai înțeles
doar tu...

Vânător fără voie

motto:
"Lumea tot va spune că-s mort după tine
când eu te plac... doar un pic"
(Alexandru Andrieș - Lasă, că știm noi)

Ți-ai luat distanță,
ai făcut doi pași...
Că i-ai făcut,
că nu i-ai făcut...
tot degeaba!

Urcă-n mașină,
apasă pedala,
dar stai!!
Nu te feri,
că o faci în zadar!

Un fotograf e-n față,
altul mai în spate,
altul în stânga,
altul - vizavi
și altul...
probabil prin portbagaj.

Mâine, la ziar,
o să apărem iar,
că vrem, că nu vrem...
Așa că de fapt...
n-am făcut mai nimic!

Or să mă-ntrebe de tine
ce hram îmi porți,
cine ești tu,
de ce tu,
de ce și eu,
de ce noi,...
Să le răspund?
Să tac??
Să le râd în nas???
Tot aia!...