Braț la braț

motto:
"Zîmbetul face minuni"
(Direcția 5)

Pășeam pe bulevardul viselor
din direcții diametral-opuse
și deodată ne-am împiedicat
și ne-am zîmbit
minunîndu-ne ca-n oglinzi
de minunea
ce ne-a adus față-n față...

și-atunci am pornit braț la braț
într-o direcție parcă prestabilită,
pe străzi numai de noi știute
povestindu-ne toate cele
povestite și nepovestite
salutînd fiecare-ndrăgostiți
cunoscuți și mai ales
necunoscuți

și parcă totul s-a schimbat:
tramvaie se opreau pentru noi,
oameni ne salutau,
case ne pofteau la masă,
iar noi...
nici nu ne mai puteam dezlipi
brațele atît de bine sudate
de razele soarelui
care nu mai voia
să apună
sub nicio formă!...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Pașaportul

motto:
"Ai de spus ceva în viață,
spune-o cu curaj pe față!"
(din monologul "Șopîrlița Liberă")

Realitatea-mi pune piedică
la orice pas
trimițîndu-mi cîte-un drac
care mă salută politicos
gratulîndu-mă la final
cu cîte-un
"Foarte bine, poete, dar...
crezi că te-ascultă cineva?!...".
N-apuc să răspund,
că mi se adaugă imediat un
"Las-o, bă, așa cum e!...
Mortu' nu-l mai scoli din groapă!"
ca-n secunda doi
să se-adune cete întregi
de aplaudaci
connaîseuri de nimic
cu apropouri, sfaturi
și alte păreri;
cică să-i ascult...
(Noroc cu "cele două versuri"!)

Din păcate, e-adevărat...
Atît de-adevărat
că tot m-aș sui
pe cel mai înalt acoperiș
să urlu cele mai neurlate
adevăruri!...
Abia aștept sosirea mandatului
de exil pe Lună:
Pașaportul meu spre Cartier!

FOCUL

Focul

Nenorocirea e bine-mersi
și se plimbă prin oraș
urmărindu-mi pașii
de la o stație de tramvai
la cealaltă
Lumea n-are treabă,
își vede de-ale sale;
parcă nici n-ar simți
mesajele plutind prin aer...

Nori se apropie
acoperind orașul
într-o eclipsă totală
de cer...
Lumea merge mai departe,
nu-și dă seama;
parcă n-ar cunoaște o calamitate
nici de s-ar însura cu ea

Orașul arde!
Furtunile-l topesc
Oamenii aleargă în zadar
spre ultima salvare
care a plecat mai adineauri
cu noi amîndoi

Victoriosul Tarenkar-Akter: Apă și Foc

motto:

"...și-am ajuns în Cartier"

Ochii ni se scurg

în săruturi lungi

topite în focuri mute

pînă se formează un ocean

ce ne desparte de lume;

un fel de iluzie-de-insulă

cu noi doi

muți de uimire,

atît de-mbrățișați,

atît de-apropiați,

atît de-ndrăgostiți,

gata să ne desfacem aripile,

să zburăm undeva 

unde numai noi știm,

unde ne așteaptă

prietenii cei mai prieteni

să ne-asculte cîntecul

la cel mai mare concert

din cer...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Drumul

motto:
 "Am zburat de mult din Kansas..."
(după L. Frank Baum - Vrăjitorul din Oz)



Să mai umbli
prin cel mai cunoscut necunoscut,
cea mai familiară sălbăticie
cu cei mai străini prieteni
urmărit de ochi nevăzuți;
ochii fără chip
ai celei mai frumoase
existent-inexistente
necunoscute...

și apoi,
singur pe drum,
să mai horbecăi
cele mai întortocheate străzi
după lumini de răscruci
și la răscruci
să apară adevărații prieteni
cu brațe deschise
și cu brațele cele mai deschise...
s-apară
chiar EA!

Semințe de dragoste

Mai intai o dimineata simpla
cu un postas scotian in explicatii
si un plic iscalit "anonim"
fara cel mai mic mesaj,
dar plin de seminte misterioase...

Seminte puse-n ghiveci,
la loc de cinste, pe pervazul ferestrei
si deodata o floare tot mai
si tot mai frumoasa
pe minut ce trece!

Doar un gest, si floarea aceea
...erai tu
ca o statuie vie si goala
asteptand sarutul salvator
sa iesi din soclul
care te-mprejmuia
ca pe un fruct oprit

Doar un sarut,
si brate calde ma cuprindeau
ca-ntr-un joc din care
n-as mai iesi sub nicio forma;
ca si cum ne-am fi stiut
de sute de ani

Si deodata garda anti-orice era la usa;
Le-am explicat ca n-am ce ascunde
si ca nici eu nu mai locuiesc in mine
de sute de ani, așa că m-au luat pe sus...

 De unde PORT ILEGAL DE IUBIRE?!

Rămâne cum am stabilit!

motto:
"de-ți cade-un dinte, de te cerți,
am învățat că-i bine ca să ști să ierți"
(Ioan Gyuri Pascu - Nu-i bai!)

Tiens-de-tiens-an-men!...
Lumea stă în loc,
criza 'a mai criză se-oprește
și războaiele cele mai sîngeroase
ne pregătesc câmpul de bătălie
furtunii noastre de orgolii...
ca să ce?!

Toți știm tot ce se poate ști,
adevărurile noastre
sunt cele mai adevărate,
bisericuțe, convenții,
dizidențe, state'n'state și-alte sate,
cine pe cine,
care pe care
tare la 'a mai goală parcare...
pen'ce?!

Aplaudaci, postaci, comentaci
aruncători de păreri pe stil "Muppets"
la marginea ringului,
cârcotași de piață
bârfind frizerește,
armate proprii,
mercenari, racheți,
eminențe cenușii
ochi și timpane vigilente,
ziare scandalagite...
de ce?!

Nu mă-ntrebați, că
nu m-obosesc să vă zic!
Găsiți-vă și voi răspunsul,
poate și o cameră, de ce nu,
să vă reglați și singuri
conturile voastre
de la banca de orgolii,
mai vorbim peste câțiva ani
și cu asta-basta!!

Lasă...

Nu mă-ntreba cât e ceasul;
Lasă-l așa cum e,
să mai stea un timp
să se odihnească...
Mai e timp de stat
la o ceașcă de vorbe
sub auspiciu
de vinil "Electrecord"
savurând cafeaua
ochilor noștri
deschiși tot mai mult,
ca o hartă a lumii noastre
mici și frumoase...

Soare

"Look for the girl with the sun in her eyes and she's gone"
(Beatles - Lucy in the Sky with diamonds)

Soare de fată,
ne mai pictăm dimineața
împiedicându-ne
în parcul de pe mal
doar-doar să ne trântească
cineva în lac
să ne stingem focurile?

Ne mai pictăm ziua
survolând orașul
înțesat de oameni
strigând "Ei sunt! Ei sunt!!"
și de reporteri
gata-gata să ne surprindă
spre a avea ce pune
la "Zidul infamiei"?

Ne mai pictăm seara
în cea mai aglomerată
Gară de Sud
plină de oameni serioși
împiedicându-ne,
îmbrâncindu-ne,
călcându-ne dragostea
în picioare?...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Suflet bun la toate

"...căci pe colivia mică
șade colivia mare"
(Pasărea Colibri - Lanțul Coliviilor)

Sărmane pui de suflet,
te-ai ?! dis-de-morning
trezit de cântecul
veșnicului tic-tac de inimă,
ai pornit pe strâzi la-ntâmplare;
umblai hai-hui pe Lipscanii
orașului-neoraș
căutând ce doar tu știai,
întrebând lumea cea mai
dătătoare-din-umeri
din jurul tău,
fugind de măcelarii de suflete
care te urmăreau cum ai ieșit din blog
....și ai văzut-o!
Nu te mai cunoștea!
I s-a atrofiat scannerul ochilor
parcă-verzi-parcă-albaștri...
Ai fugit să te salvezi
încă întrebând
pe cine-și-necine
dar erau prea ocupați
să-ți răspundă,
prea oribi să te vadă,
prea surzi să te-audă,
prea loviți
să te creadă
că ai dreptate
spunându-le adevărul
cel mai adevărat!