Iluzie de final

 

Refuzuri viscerale

Duceau spre zenit

Un suflet blocat

Într-un simulacru de iubire

Aflat în ciclicitate și-n buclă

Alergând călare pe biclă

Până la răzvrătire

...etc

 

Da,

am păstrat cuvinte

în scrisori şi jurnale

scrise de umbrele

din tăcerea inimii

de care n-ai ştiut...

Da,

am păstrat iubire

ferecată-n sufletul

bine-zidit

şi prea-securizat

de frică

pe care nu l-ai cunoscut...

Şi alte zise şi nezise

scrise şi nescrise

poezii,

gânduri,

noduri

şi doruri

care te aşteaptă

într-o carte

a sufletului

cu glasul tăcut...

Blues-ul oglinzii

 

"De-asta sunt aici,

ca să te pot asculta"

zise-oglinda bolnavă

care tot plângea

"aşa cum asculţi

plăcile tocite

cu cântece vechi

şi-autoînsuşite

Ca să-ţi aminteşti

totul mai târziu

când pierzi amintiri

zburând în pustiu!

De-asta sunt aici,

să te pot asculta!"

Oglinda bolnavă

plângea, stăruia,

însă inima frântă pleca...

Scrisoare toamnei

Doamnă toamnă,

mai lasă-mi mângâierea

ce m-a eliberat

din neputinţa

unei confruntări

cu durerile amintirii...

Mai lasă-mi atingerea

unei clipe care cu smerenie

m-a vindecat din

greaua durere

a dorurilor...

Şi apoi, mai lasă-mă...

în zadarnicul suflet

s-a mai înfiripat un dor

de ducă şi de fugă

spre alte anotimpuri...

Tanka

 

Am ramas straini

Sub sorii cei electrici

Ai orasului

Lumina din gândul tău

a stins luna din suflet...

Tanka

Foarfeca din vânt

rupse florile din noi

lăsând iarba rea

Sufletul mai aşteaptă

primăvara veşnică

În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu

Mai aşteptăm

 

Mai aşteptăm

o clipă, o viaţă

sau cât se va scrie

şi se va prescrie

până la data

noii consultaţii

şi investigaţii

Mai aşteptăm

o oră, o secundă

sau cât se va zice

până se va dezice

gândul de suflet

pe-al vieţii umblet

Mai aşteptăm

atât cât se pare

că trebuie în lumea mare

să stăm cu ochii-n soar

în aceeaşi sală de aşteptare

Destin cu lux de amănunte

(după o idee de Isabela Cotelin)

Cu lux de amănunte

şi inima luxată pe viaţă

declar suflet pierdut

în ceţuri de singurătăţi

şi tăceri de oraş părăsit...

Cu lux de amănunte

declar o inimă

ce-şi pierdu luxul

de a mai iubi la fel

ca-n gândul dispărut

în goana trenului

spre alte iubiri

Şi atunci

ia să ne cerem şi noi

dreptul la luxul elementar

de 

a 

mai

iubi

Rondelul speranţelor

Speranţele zburau prin cer

La orele când stele pier,

Iar noi priveam la alte zări

De pe peronul unei gări.

Doar sufletul cu pasul rar

Zăcea bolnav pe un trotuar;

La orele când stele pier

Speranţele zburau prin cer.

Când ceasurile au cântat

cu stelele ce au plecat

ca-ntr-un spectacol de foaier,

la oră plină de mister

Speranţele zburau prin cer...

Joc de suflet

Cu ochii-n cerul tăcut

de atâtea stele-n concediu,

ascult o inimă

ce-mi cântă de stea...

Cu gândul în direcţii aiurea

de-atâta haos pe cap de suflet,

văd o clipă

ce-aleargă pe-o linie moartă

Şi-abia atunci când se va opri

va şti el gândul

de sufletul ce tace

asurzit de zgomotul vieţii

Iluzie de primăvară

S-a luminat a ploaie

peste amintirile

cu parfum de praf

din podul inimii...

Se tot făcuse timpul

de pe vremea în care

ceasul a stat

peste clipa ce-am iubit-o,

dar care s-a dus

şi nu m-a văzut...

şi oricum n-avea cum!...

S-a luminat a ploaie

peste amintiri,

dar ce să ştie meteorologii

despre potopul

ce mi-a luat fotografiile

uitate ale sufletului

pe apa zilei relelor?...

Portret

Îmbrăcată-n dragoste,

priveşti cu ochi închişi

gânduri înflăcărate

ce dansează în jurul tău

ca-n faţa unei zeităţi...

Îmbrăcată-n tăceri,

asculţi muzica

sufletului care urlă

şi răsună teribil,

făcându-te să uiţi

timpul, spaţiul,

Îmbrăcată în cea care eşti,

te uiţi în oglinda gândului

uitând sufletul rămas

mut şi amnezic

în urma ta...

Să pot să trăiesc

Nu mai am cuvinte să-ţi scriu.
Poate că ţi-am spus şi nu mai stiu,
Dacă a fost ceva sau nu...
In locul unde-ascunzi tu sufletul...
Un fior sau poate-o şoapta,
Să mai simt în lipsa ta,
Ştiu prea bine:
Fără tine n-aş putea...

Să pot să alerg fără sa merg
Să pot sa visez fără să cred
Sa pot sa iubesc fara sa pierd
Să pot să alerg, să visezi, să iubesc
şi să pot să trăiesc

Toate astea au fost şi toate sunt,
Nimic mai mult decât un amănunt,
Mărunt o fi dar şi aşa...
A fost un amănunt din viaţa mea.
Şi chiar dacă nu te interesează
Voi fi acolo undeva
În miez de ziuă şi amurg de noapte
Voi striga...

Să pot să alerg fără sa merg
Să pot sa visez fără să cred
Sa pot sa iubesc fara sa pierd
Să pot să alerg, să visezi, să iubesc
şi să pot să trăiesc

Mâine-i departe

Dimineaţa umblă în mine
ca o femeie frumoasă
pe-un coridor interminabil
al sufletului meu
rătăcit în aşternutul unui mâine
prea îndepărtat...

Păşeşte într-un dans ferm şi muzical
pe mozaicul rece,
paşii ei scriind lyricsuri
scurte-şi-la-obiect
bătând în uşi ce-au uitat
să se mai şi deschidă...

Dimineaţa-i prea obosită
să mai cânte dansând,
să mai danseze cântând.
Stă cuminte la locul ei
şi mai aşteaptă gândul
care să-i deschidă uşile fără chei
către mine...

It's late

motto: "Ochii lui încă vor jucăria de-atunci..."
(Alexandru Andrieş - Ceaţă)

Aud cum baţi tactul paşilor tăi
în ritm ferm de rock
prin trupul şi fiinţa mea
ca printr-o cameră goală
paşii tăi rezonând metronomic
sufletului meu...

Aud cum baţi în uşa sufletului
dar nu ştiu cum de nu
ţi-ai dat seama
că-i deschis
şi oricum e gol
şi mai e şi frig
şi nici eu nu pare
că mai stau aici
de când ea a plecat....

Aud cum strigi
şi mă chemi
să-ţi explic ceva
care şi-aşa n-are rost
şi asta mai ales
că tu...
nu eşti ea
şi nici eu
nu mai sunt eu;
actele-s inutile
şi oglinzile sparte...

Cum spuneam,
n-are rost!
Şi oricum
şi dac-ai da buzna
tot n-ai ce să vezi:
doar o umbră a statuii
sufletului care a fost
şi
nu
va
mai
fi...

Haiku

Visul prefăcut
eclipsă de suflet trist
răvăşit de vânt

Victoriosul Tarenkar-Akter: Suflet bun la toate

"...căci pe colivia mică
șade colivia mare"
(Pasărea Colibri - Lanțul Coliviilor)

Sărmane pui de suflet,
te-ai ?! dis-de-morning
trezit de cântecul
veșnicului tic-tac de inimă,
ai pornit pe strâzi la-ntâmplare;
umblai hai-hui pe Lipscanii
orașului-neoraș
căutând ce doar tu știai,
întrebând lumea cea mai
dătătoare-din-umeri
din jurul tău,
fugind de măcelarii de suflete
care te urmăreau cum ai ieșit din blog
....și ai văzut-o!
Nu te mai cunoștea!
I s-a atrofiat scannerul ochilor
parcă-verzi-parcă-albaștri...
Ai fugit să te salvezi
încă întrebând
pe cine-și-necine
dar erau prea ocupați
să-ți răspundă,
prea oribi să te vadă,
prea surzi să te-audă,
prea loviți
să te creadă
că ai dreptate
spunându-le adevărul
cel mai adevărat!

Spartul târgului

motto:
"De la pui și antricoate
am ajuns la găini moarte!..."

Petrecerea era în toi
și unde nu se-ntâmplau
la neîntâmplate...
de nici nu mai știi!...
Ai uitat, amice...
Te-a prins Morfeu
pe filiera Bachus
și te-ai trezit singur
într-o casă mare
ca o valiză
pe un peron de gară de vest...

Și-ai văzut ușa deschisă,
ai pornit pe stradă
fără să știi,
dar nimeni nu știa răspunsul.
Întrebai ca să aibă ei
ce te-ntreba altceva,
așa că ai plecat
și alergai, și alergai
să cauți ce doar tu știai....
Și băteai la uși încuiate
de case pustii
Umblai din casă-n casă
dar nimeni nu răspundea
Nici măcar femeia statuie nud
de după ușă.
Nimeni nu era acasă,
decât câinii care au apucat
să mănânce din tine....