Blues-ul oglinzii

 

"De-asta sunt aici,

ca să te pot asculta"

zise-oglinda bolnavă

care tot plângea

"aşa cum asculţi

plăcile tocite

cu cântece vechi

şi-autoînsuşite

Ca să-ţi aminteşti

totul mai târziu

când pierzi amintiri

zburând în pustiu!

De-asta sunt aici,

să te pot asculta!"

Oglinda bolnavă

plângea, stăruia,

însă inima frântă pleca...

Tablou tabula rasa!

 Cu ochi închişi

de prea mult soare,

privesc în vis

gânduri de tablă

ras-tuns-frezată

ce-aşteaptă să-i crească

un codru de poezie

din amintiri

Azi, ca şi ieri

ascult până la însuşire

cântecul nostru

şi trăiesc în plină zi

visul tău cu steaguri înstelate

şi zboruri de noapte

spre mâinele 

ce nu va mai veni

poate niciodată...