Liniștea din noi
Între multe-amenințări...
Cântă greierii
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Noi eram numai copii
Și ne tot vorbeam multe prostii
Despre toate și nimic
Și-am mai fi vorbit măcar un pic
Poate doar cei mari de-ar fi știut
Că nu-i doar o joacă și atât
Doar că ei n-au ascultat
Jocul nostru ei l-au destrămat
N-am nicio adresă, niciun semn
Însă nici măcar același tren
Față-n față nu ne-a mai adus
Și-au rămas atâtea lucruri azi de spus
Martor mi-este roșul cel de vest
Și-amintirea ce-a rămas "the best"
Da-n personalul 3005
Pe când eram copii mai mici
Ne-am întâlnit și ne-am îndrăgostit
Iar azi te caut ne'ncetat
Prin orice tren accelerat
Dar nu te mai găsesc... și-am obosit
Ploile de tei
Căzute pe strada mea
Cântau pentru noi
Tăcerea străzii tale
Ne-a bătut gongul final...
Când s-a deschis o carte cu idei,
Un cântec se porni rupând tăcerea
Ce se îmbrățișa cu nervii mei...
Când s-a deschis o carte cu idei,
Nici eu, nici tu și nici măcar ai mei
nu mai ştiam să ne-ascundem plăcerea.
Când s-a deschis o carte cu idei,
Un cântec se porni rupând tăcerea...
Fotograf: Marius Ionescu
Cântec de toamnă
Din cartea cu frunze vechi
Poezii frante
Hei, Iulie, îţi aminteşti de noi
şi de iubirea ce ne-ai semănat
în zile de duminici şi de joi?
Hei, Iulie, îţi aminteşti de noi
care-aşteptam cuminţi iubite ploi
în zilele de vis fără păcat?
Hei, Iulie, îţi aminteşti de noi
şi de iubirea ce ne-ai semănat
Se făcea
că ne plecau gânduri
în bătaia vântului
unei noi schimbări
Nu ştiam unde
şi nici cum;
nici la informaţii
nu s-a anunţat!
Se făcea
că ne-auzeam şoapte
în chip de cântec
de drum şi de stea
Nu ştiam de unde
şi până unde;
la radio nici
că s-au difuzat!
Până se făcu
ca sărutul nostru
la tren de noapte
şi de despărţire
să nu mai fie...
Şi totuşi
ne ştie şi Sudul
ne ştie şi Vestul
şi Nordul
şi Basarabul
şi numai noi
nu
mai ştiam
nimic...
E simplu, prea simplu:
Când s-a scris cântecul nostru,
cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte
şi a rămas în aer până la primul vânt
de poluare prozaic-păcătoasă...
Când s-a scris cântecul nostru,
cei care l-au scris n-au ştiut
că va veni clipa când ceasuri bolnave
vor bate-ntr-o poartă încuiată
de blesteme şi păcate...
E simplu, prea simplu:
Când s-a scris cântecul nostru,
nu s-au gândit că oamenii
îl vor mai asculta
îl vor mai cânta
şi-l vor mai şi crede...
Te cântam,
şi doar florile
îţi puteau asculta
cântecul vechi şi uitat
de lumea pedepsită la tăcere...
Te şopteam,
doar că aerul
de fum şi parfum
nu te mai putea ghida
în oraşul cu străzi
pedepsite la somn
şi uitare...
şi Te-am strigat
şi au venit
şi m-au luat
şi m-au amendat
până la noile dispoziţii
ale gândului pedepsit
la nelinişti şi zbateri!...
Păşeai alene...
şi ritmul paşilor tăi
răsuna în tăcerea oraşului
ca un cântec răsărit
în undele luminii
ce proiecta armonii
din senin...
Păşeai alene...
şi muzica paşilor tăi
răsuna în asfaltul
şi-n treptele străzii
ca un cântec trimis
din suflet de rai
şi din gând
Păşeai alene...
dar cântecul paşilor tăi
zbura prin gândul meu
pe un drum fără-ntors
fără Nord, fără Sud
şi fără speranţă...
Fotografie de Philippe Salmon
Alai de semne cheamă la povești.
Dar urletul tăcut de placă veche,
Se distinge greu în ceața lumii...
Rătăcite printre ruine,
Semne din alt timp
Deschid portaluri ascunse
Către drumuri de vis
(Doar o inima călătoare ce le știe...)
Rătăcite prin timpuri,
Urme vechi ne cheamă
la povești amare
La taine
Si neuitare...
(În imagine: tablourile "Once upon a time" şi "Semn al trecerii", de Irina Forgo)
de prea mult soare,
privesc în vis
gânduri de tablă
ras-tuns-frezată
ce-aşteaptă să-i crească
un codru de poezie
din amintiri
Azi, ca şi ieri
ascult până la însuşire
cântecul nostru
şi trăiesc în plină zi
visul tău cu steaguri înstelate
şi zboruri de noapte
spre mâinele
ce nu va mai veni
poate niciodată...
care azi mi s-a deschis
parca...să pornesc pe al meu drum
să păşesc ca într-un vis
Bridge:
Chiar de-ar fi mulţi ani-lumină
Intr-o zi deloc senină
drumul lung necunoscut eu
Tot îl voi urma...
Chorus:
Azi
s-a deschis un drum de stea
şi m-aşteaptă să pornesc
către visul meu ceresc
Azi
voi păşi pe drumul meu
şi-ntr-o zi voi regăsi
visul meu şi scopul meu de-a fi
II:
Poate că drumu-i lung
şi e cam întrortocheat
Însa, eu acum n-am niciun regret...
Nu regret că am plecat...
text: Marius Ionescu
N-am crezut că vom trăi astfel de viaţă
Sa fim nevoiti să stam ascunsi după o mască
Asteptand intre bine si rau
Intr-un murmur surd si tot mai absurd
Refren:
Măşti bolnave
ne ascund şi ne reduc iubirea
la tăcere-i, omenirea-n
Masti bolnave
Dar ce doctori să mai vindece
suflete asa măcinate?
Bietul adevăr tot rătăceşte-n ziare
Între scandaluri, sex şi-ntorsături infernale,
Nu mai ştie ce-i bine sau rau;
totul e confuz, văzut obtuz
Refren...
Bridge:
Priveşte oglinda să-ţi aminteşti
copilăria desprinsă din poveşti...
Azi închizi ochii şi vrei
în amintiri să mai stai
visele tale din trecut să le atingi,
focul lumii să îl stingi...
Refren final:
Măşti bolnave
ne ascund şi ne reduc iubirea
la tăcere-i, omenirea-n
Masti bolnave
Dar ce doctori să mai vindece
suflete când noi avem
Măşti bolnave...
ne ascund şi ne reduc iubirea
la tăcere-i, omenirea-n
Masti bolnave
Dar ce doctori să mai vindece
suflete asa măcinate?
text: Marius Ionescu
text: Marius
Ionescu
I:
Hei,
stai şi
ascultă
poate n-ai să
înţelegi
sau poate n-ai
să crezi
Azi
e ziua cea mai
bună
să păşeşti cu
dreptul
fiindcă nu ai
ce să pierzi
Prechorus:
N-ai de ce să
stai, să te gândeşti în van
Crede-n tine
orice-ar fi si nu, nu renunta
CHORUS:
Nu uita sa
crezi si in minuni
Nu uita, mai
sunt si oameni buni
Nu uita, de
tot ce e frumos
Cand crezi ca
totul e pe dos
Nu uita, si tu
ai sansa ta
Sus pe cer tu ai
o stea
Si atunci cand
ti-o fi greu tu nu uita
II:
Stai,
ce te
grăbeşte?
N-are rost să
fugi,
să te ascunzi
în umbra ta!
Azi
poate chiar şi
mâine
soarele
se-arată
strălucind cu
raza sa
Prechorus 2:
N-are rost să
plângi singurătatea ta
Crede-n tine
orice-ar fi si nu, nu renunta
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
I:
Aminteşte-ţi să-mi strigi numele
când pe străzi vezi umbra mea...
De nu-l mai ştii, întreabă străzile;
şi eu am întrebat de tine
şi te-am strigat de-au început
necunoscuţii să mă ştie...
Refren:
Cad stele din vise
din steagul viselor în care
cândva mi-ai spus
că ne-am putea vedea
Cad stele din vise
stele ce nu au răbdare
să mai aştepte să
ajungem la ele cumva...
II:
Ai putea măcar să-mi scrii
Îţi trimit de ani şi ani
o mulţime de scrisori
şi n-am primit niciun răspuns
Pe unde-or rătăci;
nu ştiu cum s-au ascuns
nici unde s-au dus...
Refren...