"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea
"aşa cum asculţi
plăcile tocite
cu cântece vechi
şi-autoînsuşite
Ca să-ţi aminteşti
totul mai târziu
când pierzi amintiri
zburând în pustiu!
De-asta sunt aici,
să te pot asculta!"
Oglinda bolnavă
plângea, stăruia,
însă inima frântă pleca...
Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea
când te privesc venind acum spre mine
cu paşii fermi în ploaia care vine
peste oraş şi peste lumea mea...
Am şi uitat de orice boală grea
iar ploaia pare c-o să se termine
Când te privesc venind acum spre mine,
eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea
Te-aş invita apoi la o cafea
de-aş şti că ne-am simţi atât bine
şi dacă spui că ţie îţi convine,
şi că probabil ne-om mai revedea,
eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...
E simplu, prea simplu:
Când s-a scris cântecul nostru,
cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte
şi a rămas în aer până la primul vânt
de poluare prozaic-păcătoasă...
Când s-a scris cântecul nostru,
cei care l-au scris n-au ştiut
că va veni clipa când ceasuri bolnave
vor bate-ntr-o poartă încuiată
de blesteme şi păcate...
E simplu, prea simplu:
Când s-a scris cântecul nostru,
nu s-au gândit că oamenii
îl vor mai asculta
îl vor mai cânta
şi-l vor mai şi crede...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Stam izolati in tacere
Si privim ca la cinema
Vise de placebo zac pictate bolnav
Totul parca este-un vis bizar
Refren:
Adevarul e aruncat
Zace într-o rezerva asteptand
Doctorul sa-i spuna
Poti iesi , operatia s-a terminat!
Tot oraşu-i greu încercat
Zace-n boala si in suferinte
Un calus masca i s-a pus ca nu cumva
Sa poată cândva sa mai strige
Refren
Ştiri deformate apar
Împroşcându-ne cu minciuni
Ca într-un spectacol de circ ieftin şi prost
Vor să credem ale lor minuni
Refren...
