Blues de 3005

Noi eram numai copii

Și ne tot vorbeam multe prostii

Despre toate și nimic

Și-am mai fi vorbit măcar un pic

Poate doar cei mari de-ar fi știut

Că nu-i doar o joacă și atât

Doar că ei n-au ascultat

Jocul nostru ei l-au destrămat

N-am nicio adresă, niciun semn

Însă nici măcar același tren

Față-n față nu ne-a mai adus

Și-au rămas atâtea lucruri azi de spus

Martor mi-este roșul cel de vest

Și-amintirea ce-a rămas "the best"

Da-n personalul 3005

Pe când eram copii mai mici

Ne-am întâlnit și ne-am îndrăgostit

Iar azi te caut ne'ncetat

Prin orice tren accelerat

Dar nu te mai găsesc... și-am obosit

Tanka

 

Conclav de păsări

adunat la vorbe mari

şi controverse...

Şedinţa se suspendă;

firul roşu este rupt.

Rondel de viaţă

 

Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea

când te privesc venind acum spre mine

cu paşii fermi în ploaia care vine

peste oraş şi peste lumea mea...

Am şi uitat de orice boală grea

iar ploaia pare c-o să se termine

Când te privesc venind acum spre mine,

eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea

Te-aş invita apoi la o cafea

de-aş şti că ne-am simţi atât bine

şi dacă spui că ţie îţi convine,

şi că probabil ne-om mai revedea,

eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...

Iluzia chemării

Vorbe cad ca ploi de soare
peste mine stând pe gânduri
şi mă-mbie, şi mă cheamă
către strada ta...

Zvon de cântece se-aude
peste strada mea pustie
şi mă cheamă şi mă duce
înspre casa ta...

Vise, gânduri, vin şi pleacă
anunţându-mă că-i timpul
să pornesc şi să sar gardul
către drumul tău...

Frunze-n ploi pavează calea
ce mă duce mai departe,
mă ghidează şi mă poartă
înspre visul meu...

Ora noastră

Priveşte cum timpul
s-a oprit la comandă
şi a adormit cuminte
ca un bebeluş:
Uite-aşa, special pentru noi
Să mai stăm să vorbim
oraşul să-l bântuim,
să ne rătăcim cântându-ne
poveştile pe străzile
din ce în ce mai pustii
ale oraşului
din ce în ce mai prieten...

Vorbe-n Vânt

muzica: Codruț Croitoru
versurile: Marius Ionescu

Alergi pierdut pe străzi pustii,
e noapte iar, ore târzii.
Doar umbra ta fuge prin noaptea grea.
Prietenii te-au părăsit
și-acum stai singur și amăgit
îngândurat de tot ce-a fost cândva,
ce-a fost cândva....

Să nu asculți de vorbe-n vânt
și de alte ispite care-ți tot trec prin gând
Să nu asculți de vorbe-n vânt
ai grijă să nu te lași nicicum,
să nu te-ntorci din drum!...

Cu-un tren târziu azi vei pleca
la răsărit spre steaua ta
uitând de tot,
de tot ce-a fost cândva...
ce-a fost cândva...