Triolet cu revedere din alt timp

 

Dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie

să-mi amintesc ce-a fost şi ce suntem...

Dar parcă am uitat să te mai chem

în ceasul cel oprit în vis etern

şi în târziul timp de elegie

dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie...

În imagine: autorul faţă-n faţă cu tabloul "Capitolul 10: Noi suntem", de Miruna Cojanu

Glissando

M-ai chemat cândva
să-mi arăţi muzica
noilor luni de lumină
Tăceam sceptic;
puteam eu şti
cum ar suna razele ei?!

M-ai chemat cândva
să le cântăm
bătrânelor stele
Râdeam;
ştiam eu oare
ce stele ne-ar asculta?

Ca mai ieri
să mă cheme alţii
şi să-mi spună
despre tine
şi de un bilet
spre concertul din cer...
Mă gândeam că ai găsit
o maşină a timpului
şi ne-o vei aduce pe Amy
sau pe ataţia alţii,
doar că biletul era doar
dus-fără-întors,
iar muzica s-a oprit...

Iluzia chemării

Vorbe cad ca ploi de soare
peste mine stând pe gânduri
şi mă-mbie, şi mă cheamă
către strada ta...

Zvon de cântece se-aude
peste strada mea pustie
şi mă cheamă şi mă duce
înspre casa ta...

Vise, gânduri, vin şi pleacă
anunţându-mă că-i timpul
să pornesc şi să sar gardul
către drumul tău...

Frunze-n ploi pavează calea
ce mă duce mai departe,
mă ghidează şi mă poartă
înspre visul meu...

Haiku #8

Ţi-am văzut umbra
chemându-mă-n drumul tău
însă m-am trezit...