Cronică plastică

 

Te regăsesc cum stai în colţ tăcută

parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce

fără de zâmbet, fără nicio cută

şi fără ochii oglindiţi în cer

Stăm faţă-n faţă cu tăceri bolnave

de dragoste pierdută şi uitări

Îmbrăţişări nu-s nici măcar firave,

n-avem cuvinte şi nici frământări...

Şi mă întreb cu ce-am greşit noi oare

încât ne-am transformat în doi străini 

Cuprinși de gânduri prea tulburătoare,

Erupție de plâns și de suspin?...

Te-au luat de lângă mine fără veste

lăsându-mă să caut disperat

de parcă tu ai fost doar o poveste

şi nu ai existat cu-adevărat

Te-au prefăcut într-un obiect de artă

ce stă și tace-n sala de muzeu

crezând c-o să te-admire lumea toată

aşa cum te-am iubit cândva şi eu...

(tablou de Lidia Zadeh)

Rondel cu intalnire

 

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult,

Dar nu mai am răbdare să ascult

De visele pierdute printre fapte.

Din zi în zi şi noapte după noapte

Ne tot uscăm mai mult şi tot mai mult

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult.

Ne pleacă-n grabă fără bani şi acte

Un gând uşor timid şi prea tăcut

Ce ne-ar fi spus doar dac-ar fi putut

Să ne mai întalnim la tren de şapte

In faţa unui gând ascuns prin şoapte...

Triolet cu revedere din alt timp

 

Dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie

să-mi amintesc ce-a fost şi ce suntem...

Dar parcă am uitat să te mai chem

în ceasul cel oprit în vis etern

şi în târziul timp de elegie

dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie...

În imagine: autorul faţă-n faţă cu tabloul "Capitolul 10: Noi suntem", de Miruna Cojanu

Stare de contemplare

 

Şi totul se preschimbă

dar numai tu rămâi

ca-n vremea visului..

Şi totu-ncet se schimbă

ca gândul ce se plimbă

cu clipa cea dintâi

şi totul se preschimbă

şi numai tu rămâi...

În imagine, tabloul "Capitolul 13: Ea aşteaptă mereu", de Miruna Cojanu

Surâsul tău

muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu

Ce vrajă te-a adus din nou la mine?
Cum s-a-ntâmplat să te reîntâlnesc?
Tu mă-ntrebi: "Ce faci, spune-mi, eşti bine?"
Eu zic: "Aş mai putea să te iubesc?"

Te-apropii să mă strângi din nou în braţe
ca-n vremea când noi doi eram copii,
să mă cuprinzi, să mă săruţi sălbatic
precum în filmele văzute mii...

Refren:

Te văd cum mă priveşti cu ochii-n lacrimi
şi simt c-ai vrea să-mi spui că-ţi pare rău
Nu văd de ce ar fi atâtea patimi
văd doar cum s-a topit surâsul tău...

Te-apropii să mă strângi din nou în braţe
ca-n vremea când noi doi eram copii,
să mă cuprinzi, să mă săruţi sălbatic
precum în filmele văzute mii...

Mă-ntreb dacă-am visat o revedere.
Sau chiar aşa a fost, nu ştiu nici eu...
Ţi-aş zice "Ştiu, ai vrea o mângâiere,
Dar ce ai căuta în visul meu?"

De Crăciun

muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu

I:

Astă-seară stau la geam
şi privesc iar fulgii de zăpadă
vântul bate ram cu ram
şi îmi amintesc de tine iarăşi

PRECHORUS:

Azi peste tot
lumini se-aprind
şi mă întreb

CHORUS:

Mai ştii când prin zăpadă alergam
mai ştii când visele ni le-mplineam
Tu eşti departe, dar eu tot îmi spun
c-am să te văd iar de Crăciun

II:

Totul e ca ntr un tablou
Plin de oameni fericiti ce-alearga
Sa ia inca un cadou
Cum si noi faceam candva,odata

PRECHORUS:

Azi peste tot
lumini se-aprind
şi mă întreb

CHORUS...

Să plouă #2

Să plouă...
Să mă întoarcă din drum
Drept pedeapsă
Că am fost prea ocupat
Şi poate nu te-am văzut
Cât şi cum ar fi trebuit...

Să plouă...
Să te-ntoarcă din drum,
Să te dezbrace de machiaj,
De minciuni,
Ca să te văd aşa cum eşti
Cu adevărat

Să plouă...
Să ne apropie,
Să ne găsim direcţia
Să ne cântăm cântecul

Să plouă,
Şi să ne iubim!...

Urme

motto:

"M-am căutat pe hartă,
dar nu m-am mai găsit"
(Ion Minulescu)

Am coborât din tren,
m-am uitat pe peron,
urmele tale nu le-am văzut
chipul tău... nici atât,
dar țicnalul locomotivelor
anunța chemarea ta...

Am pornit-o pe străzi,
te-am căutat,
casele nu știau,
gardurile nu știau,
dar totuși ceva mă ghida:
amintirea ta!

Am întrebat orice om,
am întrebat orice casă,
am întrebat orice stradă,
și nu știau...

Am întrebat porumbeii,
am întrebat câinii
am întrebat și pomii
și tot nu știau...

M-am întors în gară
unde auzeam strigătul tău
dar stăteam pe loc
era prea de tot
vocea ta îmi striga, urla,
prea târziu, că deja
trenul meu în ceață se pierdea...