Tanka

 

Ploile de tei

Căzute pe strada mea

Cântau pentru noi

Tăcerea străzii tale

Ne-a bătut gongul final...

...etc

 

Da,

am păstrat cuvinte

în scrisori şi jurnale

scrise de umbrele

din tăcerea inimii

de care n-ai ştiut...

Da,

am păstrat iubire

ferecată-n sufletul

bine-zidit

şi prea-securizat

de frică

pe care nu l-ai cunoscut...

Şi alte zise şi nezise

scrise şi nescrise

poezii,

gânduri,

noduri

şi doruri

care te aşteaptă

într-o carte

a sufletului

cu glasul tăcut...

Haiku

 

Oră fără timp

Clipe suspendate-n cer....

Lume-n tăcere

Trioletul cărţii cu idei

 

Când s-a deschis o carte cu idei,

Un cântec se porni rupând tăcerea

Ce se îmbrățișa cu nervii mei...

Când s-a deschis o carte cu idei,

Nici eu, nici tu și nici măcar ai mei

nu mai ştiam să ne-ascundem plăcerea.

Când s-a deschis o carte cu idei,

Un cântec se porni rupând tăcerea...

Fotograf: Marius Ionescu

Rondel cu intalnire

 

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult,

Dar nu mai am răbdare să ascult

De visele pierdute printre fapte.

Din zi în zi şi noapte după noapte

Ne tot uscăm mai mult şi tot mai mult

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult.

Ne pleacă-n grabă fără bani şi acte

Un gând uşor timid şi prea tăcut

Ce ne-ar fi spus doar dac-ar fi putut

Să ne mai întalnim la tren de şapte

In faţa unui gând ascuns prin şoapte...

Dor de toamnă

 

Pe o frunză,

un vers plâns

din emoţii de

septembrie

s-a uscat de dor

în nepăsătorul

vânt al tăcerii...

Stare de tăcere

 

Tăcerea ta, pereţii goi

privirea ta de zi de joi

mă săgetau ca-ntr-un război

Tăcerea ta, pereţii goi

cântau dramatic şi apoi

uitau de orice gânduri noi

tăcerea ta, pereţii goi,

privirea ta de zi de joi...

În imagine: tabloul "Capitolul 12: Să nu o minţi", de Miruna Cojanu

Destin cu joc interzis

 

Te cântam,

şi doar florile 

îţi puteau asculta

cântecul vechi şi uitat

de lumea pedepsită la tăcere...

Te şopteam,

doar că aerul 

de fum şi parfum

nu te mai putea ghida

în oraşul cu străzi

pedepsite la somn

şi uitare...

şi Te-am strigat

şi au venit

şi m-au luat

şi m-au amendat

până la noile dispoziţii

ale gândului pedepsit

la nelinişti şi zbateri!...

Haiku

Umbletul ploii

în tăcerea ceasului

ritmuri din haos

Iluzie de ieri

O voce a zilei de ieri

Striga din amintiri

În plină zi de azi

Ca și când ştia

Tăcutul mâine 

Ce vor spune

Bieții profeți 

ai dimineții 

Ceva din ziua de ieri

Plangea in tacerea

Zgomotosului azi

Fără gură sa strige

De păcatele 

zilelor fugite

Fără perspectivă 

De întoarcere...

Ceva din ziua de ieri 

şi-a strigat durerile

până când

a tăcut 

şi a murit!...

Tăcerea 

Nu se iartă!...

Zbor

Zburând 

peste pădurea gândurilor 

Am vazut soarele

Pășind intr-o tăcere 

De amurg

Si de ora târzie

Ce nu știe

Nici timp,

Nici spatiu

(în imagine, un tablou realizat de Octavian Andrei Oprea)

Iluzie cu izolare

Izolaţi în tăcere,
privim ca la cinema
vise de placebo
pictate bolnav
şi murdar...

Oraşul cufundat
în boală şi suferinţă
nu mai are voce
să strige;
cineva i-a pus
un căluş-mască
nu care cumva să se ştie,
nu care cumva să se-audă,
şi de fapt cu ce folos?!...

Adevărul
zace aruncat
într-o rezervă
aşteptând un medic
să vină
să-i spună: gata,
poţi să ieşi!
Operaţia s-a terminat,
te aşteaptă dricul!...

Joc de timp

Parcă doar azi
Se-ntâmplă un ieri
Ce nu se mai termină;
Ce să ştie bietul mâine
Ce-l aşteaptă; dă-l încolo!...
Să rabde şi să tacă,
Nu care cumva
Să sufle-n front
Despre şi-mai-mâinele
Ce va veni
Atunci când va fi să vină...

Exil

Tăcere...
Doar tăcere,
nimic mai mult....
Am obosit.
Mi-a ajuns războiul
de priviri prea iscoditoare
și cârcotașe ale orașului
ajuns ca o haină veche
ce nu mă mai încape...

Doar pacea sărutului tău
l-a putut învinge
și- m-a luat
și m-a dus surghiun
într-un exil
pe insula inimii tale...

Incognito

"Intrarea prin Sărindar
și ieșirea pe brînci"
(folclor bucureștean)

Am ajuns!...
Orașul cheaun de somn
nu ne cunoaște sosirea,
nu știe mersul trenului
ce ne-a lăsat în prima
haltă mărginașă;
sosirea nu s-a dat la ziar...

Străzile tăceau
ca niște baricade părăsite,
ochi de copii din case
ne priveau ca pe un miracol,
părinți speriați își luau copiii
de la ferestre
ferindu-i ca de-un pericol iminent,
Puținii străini
cu dejavu-uri și păreri
stîrneau rumori
dînd cu presupusul
și cu teorii chibritice,
doar praful amintirilor
simțindu-ne pașii fantomatici
pe drumul larg deschis
spre gara,
tichetul
și trenul
spre alt vis...

Victoriosul Tarenkar-Akter

motto:

"Dar nu spunem tare, vorbim pe la colțuri,
să nu ne audă cumva cineva..."
(Alexandru Andrieș - Murphy)

Taci...
Pereții au urechi și ferestrele ochi.
E pericol să se-audă
ce-ai de zis,
ce gândești,
dar mai ales
pe Cine mai pomenești,
că vin chelneri să recomande
specialitatea casei, "Jar a-la-carte"
iar barmanii au și afișat marea ofertă
a zilei: "Gaz Benzey + Dancefură"...

Taci...
pereții au microfoane pe dinăuntru
și ferestrele difuzoare pe dinafară.
E păcat să mai spui ce-ai de zis,
să cânți ce-ai de cântat,
că te poți îmbolnăvi de Schwartzblut;
boală incurabilă, sărmane incorigibil!

Taci, sărmane imbecil,...
E greu să alegi Cartierul
din pădurea de mahalale,
iar Steaua ta e prea departe
după niște nori
chit că Focul inimii tale
încă mai arde mocnit,
dar nu-i nimic...
deși ai pierdut lupta
și taci...
tot vei mai avea ceva de zis...