Lumea-mi vorbeşte
toată lumea-mi vorbeşte, dar nu-nţeleg
chiar nu pricep ce spune
de fapt nici nu vreau să ascult
Ei se uită la mine
Toți se uită la mine ca la un nebun
şi mi se pare mult,
mi se pare mult prea mult...
Anterefren:
Și alerg către soare,
da, alerg
spre un cer senin pe-un timp...
REFREN:
De furtună între noi
ce am fost odată doi
fericiţi ca doi copii
pe sub norii cei mai gri...
E furtună între noi
nu mai ştim ce-nseamnă doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Alerg departe
alerg cu un tren personal
sperând la o vreme mai bună
sperând însă iar...
Ei se uită la mine
toți se uită la mine ca la un nebun
și mi se pare mult,
mi se pare prea mult acum!...
Anterefren...
Refren(x2)
Refren final:
E furtună între noi
ce am fost odată doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
"Intrarea prin Sărindar
și ieșirea pe brînci"
(folclor bucureștean)
Am ajuns!...
Orașul cheaun de somn
nu ne cunoaște sosirea,
nu știe mersul trenului
ce ne-a lăsat în prima
haltă mărginașă;
sosirea nu s-a dat la ziar...
Străzile tăceau
ca niște baricade părăsite,
ochi de copii din case
ne priveau ca pe un miracol,
părinți speriați își luau copiii
de la ferestre
ferindu-i ca de-un pericol iminent,
Puținii străini
cu dejavu-uri și păreri
stîrneau rumori
dînd cu presupusul
și cu teorii chibritice,
doar praful amintirilor
simțindu-ne pașii fantomatici
pe drumul larg deschis
spre gara,
tichetul
și trenul
spre alt vis...
"Nu mă interesează ce vorbiți, dar mă deranjează că vă vorbiți!!"
(porc anonim, 2010)
Azi ne-am văzut,
bine că nu ne-am salutat
(am fi încălcat ultima lege anti-politețe!)!
Nu ne vorbim,
dar tăcerea noastră se poate traduce
și mai ales ne traduce,
în ciuda tuturor aparențelor!
Suntem străinii lumii,
două monumente ale naturii
neocrotite de lege,
străinii legilor noi
mai ales ai celor nescrise
și nelegalizate!
