Am văzut seara
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă...
Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost...
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva
Am văzut luna plină
făcând "Jos Textila"
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut...
Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine...
Lumea-mi vorbeşte
toată lumea-mi vorbeşte, dar nu-nţeleg
chiar nu pricep ce spune
de fapt nici nu vreau să ascult
Ei se uită la mine
Toți se uită la mine ca la un nebun
şi mi se pare mult,
mi se pare mult prea mult...
Anterefren:
Și alerg către soare,
da, alerg
spre un cer senin pe-un timp...
REFREN:
De furtună între noi
ce am fost odată doi
fericiţi ca doi copii
pe sub norii cei mai gri...
E furtună între noi
nu mai ştim ce-nseamnă doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Alerg departe
alerg cu un tren personal
sperând la o vreme mai bună
sperând însă iar...
Ei se uită la mine
toți se uită la mine ca la un nebun
și mi se pare mult,
mi se pare prea mult acum!...
Anterefren...
Refren(x2)
Refren final:
E furtună între noi
ce am fost odată doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Trecea o umbră
pe o stradă veche
unde rar se găseşte
picior şi ţipenie de om.
Acolo unde poveşti
te cheamă,
te înconjoară
curgând în cântece
de la fiecare geam
al caselor...
Acolo unde nimeni
nu cunoaşte
decât prieteni.
Şi am păşit
ademenit de glas
pas după pas
şi am aflat
visul meu uitat...
Pe o stradă cu lumini,
Oamenii din nou zambesc;
ca într-un basm păşesc
fericiti ei se privesc
Pe o strada cu lumini...
Iar acum ca niciodat
stele cad în părul tău
şi pe strada cu amintiri,
Vreau să ne plimbăm din nou
prerefren:
prin zăpadă iar să alergăm
şi cu bulgări noi să ne luptăm
Refren:
Strada-i plină de lumini
ce te-ndeamnă să porneşti
către bradul cu-amintiri,
către casa din poveşti
II:
Pe o stradă cu lumini,
toţi copiii-s fericiţi
aşteptându-l pe Moş Crăciun
obosit de-atâta drum
pe-acea stradă cu lumini...
Si acum ca altadat
Inchid ochii si zambesc
Si as vrea sa pot primi
Darul meu cel mult visat
prechorus:
Pentru noi toti drumul s a deschis
Bine ai venit la mine n vis
Luminaţie a giorno,
uşi încuiate
nici ţipenie de om
Doar umbre ce râd
şi se joacă de-a puia-gaia
cu nervii noştri
şi fac haz,
şi se distrează
şi ne sfidează
şi nu se văd
dar le simt
cum ne râd în hohote
de cum batem în zadar
la poarta raiului...
Încercai să-mi povesteşti
despre-un vis pe care l-ai avut cândva
plin de viaţă şi de tot ce se poate
de dragoste, gânduri, de oameni,
de roşul de vest şi et caetera...
Însă tot ce-mi povesteai
eu simţeam c-am mai trăit cândva
proiectându-mi ca-ntr-un film; ce poveste!
Ştiam totul pe de rost, în detaliu
fiindcă simţeam că-i povestea mea!...
Ce vis, ce-amintiri
prin ceaţă-alergând
Nori de iubire dintr-o lume
ce-a fost cândva,
ce s-a-ntâmplat cumva!
Şi doar tu şi eu
vorbeam de-acest vis într-o doară
fără ca să ştim,
fără să ne gândim
că am fost cândva faţă-n faţă
şi am trăit în aceeaşi trecută viaţă
prin ceaţă şi fum
prin vis alergând...
"Bine-ați venit, rău ați nimerit!"
(din filmul "Terminus Paradis")
Orașul fumegă de știri
cît o termocentrală
blestemată să lucre
pînă la suprasaturație...
Toată lumea s-a strîns la sfat;
pare să știe tot ce mișcă
vociferînd cît un set de Marshall-uri;
ziarele-s inutile,
iar talk-show-urile-s ocupate
cu noua politică a inaniției
Ferice de tine, iubito!...
Nu te mai obosi
să mă-ntrebi de vîntul
și "foamea" ce m-a adus
și cum am trecut puntea mulțimii!...
Nu te bucura,
dă-l încolo de zîmbet;
mîine-i ziua cea mare:
mulțimea va veni aici,
va înconjura casa inutil-baricadată
să dea buzna,
să mă calce-n picioare,
să-mi expună cadavrul în bîlci
ca mai apoi să mă facă erou...