Trecea o umbră
pe o stradă veche
unde rar se găseşte
picior şi ţipenie de om.
Acolo unde poveşti
te cheamă,
te înconjoară
curgând în cântece
de la fiecare geam
al caselor...
Acolo unde nimeni
nu cunoaşte
decât prieteni.
Şi am păşit
ademenit de glas
pas după pas
şi am aflat
visul meu uitat...
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Se afișează postările cu eticheta cartier. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cartier. Afișați toate postările
sâmbătă, 2 februarie 2019
duminică, 13 ianuarie 2019
Aceeaşi umbră
pe strada mea
din cartierul
care nu-i cartier;
Îi ştiam paşii,
îi şiam glasul
cald-răguşit
de pe vremea
când şi eu păşeam
"fluieră-stea"
prin "parcul iluziei"
visând pe o bancă
la "Pădurea Titanică"...
O umbră păşea
chemându-mă,
strigându-mă pe nume
ca pe vremea
când şi noi ne strigam
printre copaci
şi deşi eram gata,
cineva ne-a luat cu lopata
când ne-a fost jocul mai drag
Trecea o umbră...
Aceeaşi umbră
ce-a uitat
să mai fie
şi fiinţă...
vineri, 7 decembrie 2018
Cartierul
Acolo unde nu e timp şi spaţiu
unde toţi suntem prieteni
şi orice gând
şi orice chip
şi orice vis închipui
există cu adevărat
aşa cum ni s-a spus,
cum ni s-a transmis
în cântec şi în vis...
Să ne vedem,
să ne salutăm
să ne îmbrăţişăm
să ne auzim
şi să ne cântăm
la cel mai mare concert
din cer...
Etichete:
cartier,
Cartierul cântă rock,
greatest gig in the sky,
paşaport spre cartier,
prieteni,
rai,
realitate,
spaţiu,
stoicism,
stoicisme,
timp,
vis
miercuri, 16 mai 2018
Să plouă #3bis
(...un fel de erată...)
Să plouă
dar cu altceva
cu dragostea mea
şi a ta
cu focuri de stea
care să lumineze
cartierul nostru
unde stăm pe metereze
să plouă cu ce-a mai rămas
şi-n ultimul ceas
la ultimul pas
să plouă cu flori
cum nu a mai plouat
de multe ori...
Să plouă
dar cu altceva
cu dragostea mea
şi a ta
cu focuri de stea
care să lumineze
cartierul nostru
unde stăm pe metereze
să plouă cu ce-a mai rămas
şi-n ultimul ceas
la ultimul pas
să plouă cu flori
cum nu a mai plouat
de multe ori...
miercuri, 22 iunie 2016
I'll take you to Heaven
muzica: Codruţ Croitoru
versurile: Marius Ionescu
If someday, anyday
I'll be dreaming away
and I'll be dreaming of you,
will you know what to say?
I'll be there right on time
and I'll dress up just fine.
For our rendez-vous
do you know what I'll do?...
I'll take you to Heaven.
Be there at eleven
We'll just spread our wings
and you'll forget about your tears!
I'll take you to Heaven.
Be there at eleven
Let's fly to the stars
and so ...
we'll finally heal our scars!
I'll be riding a train
just to see you again
If you open your door
It won't be in vain!
I'll be there right on time
and I'll dress up just fine.
For our rendez-vous
do you know what I'll do?...
Etichete:
cartier,
colț de rai,
Croitoru/Ionescu,
dreams,
Heaven,
I'll take you to heaven,
ionescoenăchisme,
Lennon/McCartney,
paradis,
pașaport spre Cartier,
rai,
rendez-vous,
vise
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Iluzia Mahalalei Amintirilor
Cu ochii în soare
voi avea ce povesti..."
(Bere Gratis - Ce mișto!)
Mai lasă-mă puțin...
O clipă, o oră -
n-are importanță...
Soarele mai are-o groază
de stat acolo sus
pentru noi
deasupra mahalalei
și-i mai stă și bine-așa!...
Privește și-ascultă pașii
puținei lumi ce trece
fără să ne tulbure,
ba chiar salutîndu-ne...
Privește strada
cum ne-așteaptă
cu povești
ce coboară
de la fiecare geam
al caselor
ce ne deschid porțile
și ne cheamă
îndemnîndu-ne
să le-ascultăm
pîn' la clipitul soarelui
și țicnalul
ultimului personal
cu care vom pleca...
Etichete:
alte vremuri,
amintiri,
cartier,
case,
geam,
Iluzia Mahalalei Amintirior,
iubire,
legende,
mahala,
ochi în soare,
personal,
plecare,
Ploiești,
Ploieștiul nouăzecist,
povești,
soare,
spațiu,
timp,
vremuri
luni, 23 iunie 2014
Fuga
motto:
"Noaptea, mieii țese ie
nimeni urma să ne-o știe"
(Phoenix - Ochii negri, ochi de țigan)
Poliția politică a timpului
Cotrobăie cartierul
Împînzindu-l cu pozele noastre alb-negru
Și mesajele de rigoare
Să-nțeleagă prostimea surdo-oarbă…
Iar tu, și eu
Devreme și tîrziu,
Pe față și incognito
i-am sfidat fentîndu-i
cu sosii statice
și-am părasit orașul
lăsîndu-l în ceață de fum
de Pacific înhămat
la tren de seară…
Tu în drum spre X
Eu spre Y
Și iată-ne
schimbînd macazul
spre un Z
de toată frumusețea…
unde ne-a lăsat
îngerul-ursitor-de-soartă
în chip și uniformă
de nașă…
joi, 8 martie 2012
Umbră în cartierul(?) de sud-est
motto:
"...te rog pe tine, umbră,
să redevii ființă..."
(Adrian Păunescu - Umbra)
Pe alee se plimba o umbră;
o cunoșteam bine,
îi știam pașii pe de rost,
îi știam ochii albaștri,
surâsul topit, glasul scăzut
și NumeLe periculos...
Mă plimbam spre casă;
n-aveam nicio treabă,
umblam fluier-stea
cu sabia roșie
marca Ibanez la spinare,
și-atunci am văzut-o
și i-am făcut semne:
i-am făcut pace,
i-am făcut coarne,
i-am făcut inițiala
cu două degețele
la piept...
și parcă s-a topit
ca surâsu-i
în umbră de P-uri
și lumină de stâlpi
de pe aleea Gusti
și ochi de termopan priveauși urechi de beton auzeau
cum vorbeam cu ea
cum îi rosteam numele
într-un crescendo
alergând-sărind
ca un chitarist-compozitor-de-Stea
rătăcit aiurea
într-un cartier-care-nu-i-cartier,
într-un oraș-care-nu-i-oraș...
"...te rog pe tine, umbră,
să redevii ființă..."
(Adrian Păunescu - Umbra)
Pe alee se plimba o umbră;
o cunoșteam bine,
îi știam pașii pe de rost,
îi știam ochii albaștri,
surâsul topit, glasul scăzut
și NumeLe periculos...
Mă plimbam spre casă;
n-aveam nicio treabă,
umblam fluier-stea
cu sabia roșie
marca Ibanez la spinare,
și-atunci am văzut-o
și i-am făcut semne:
i-am făcut pace,
i-am făcut coarne,
i-am făcut inițiala
cu două degețele
la piept...
și parcă s-a topit
ca surâsu-i
în umbră de P-uri
și lumină de stâlpi
de pe aleea Gusti
și ochi de termopan priveauși urechi de beton auzeau
cum vorbeam cu ea
cum îi rosteam numele
într-un crescendo
alergând-sărind
ca un chitarist-compozitor-de-Stea
rătăcit aiurea
într-un cartier-care-nu-i-cartier,
într-un oraș-care-nu-i-oraș...
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Noi doi
Iubirea noastră
s-a scris pe-un colț de cer
al ochilor tăi
(e de ajuns și atât,
nu-l vedem decât noi).
De ce să ne mai dezbrăcăm
de secretele pe care și așa
toată lumea le știe?!
Da, da...
vezi că e un graffitti cu noi
pe la gară
pe zidul magaziei de mărfuri
cu fața către
cartierul-care-nu-i-cartier
și altul pe opusă
cu semne de tip
"Cărați-vă!"
"Mai lăsați-ne!"
"Roiu!!"
asta ca doar-doar
odată s-o ștergem...
La fiecare poartă
(albastră sau nu)
a orașului,
câte-un semn;
nu că ar deranja,
ci din contră:
semnul lor
mărește semnul
iubirii noastre
scrise pe-un colț
din cerul ochilor tăi!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)