Dacă mâna ta

Dacă mâna ta tace, e pentru că e o scoică

ce-şi ascunde secretele şi amintirile

ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj

de pe mare...

Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val

care urlă din adâncul amintirilor

mesaje de luat aminte şi de învăţat

din stele...

Dar mâna ta 

nu era decât o amintire

care n-a mai avut ce rosti

şi tăcu întru eternitate...

Adam şi Eva în pandemie

Ca şi când n-aveau altceva de făcut
decât să ne ia la bani mărunţi,
s-a întâmplat
să ne dezbrăcăm de secrete
în faţa lor,
şi n-au crezut
şi ne-au închis
departe de lume...

Ca şi când n-ar fi fost de ajuns,
ne-am susţinut pledoaria
în faţa lor
şi ne-au trimis surghiun
pe insula exilaţilor...

Tot a fost ceva,
căci departe de lumea lor
forţată la inaniţie
şi autocanibalism,
am dat naştere
unui nou univers!...

Chemarea

Stăm față-n față
cu priviri ce se-mpiedică
într-o bizară gimnastică
pe ritm de-accelerat
zgîindu-se ba la
spectacolul decorului
preaschimbător,
ba la soarele ce se
războiește cu luna
într-un balet sexual
de mare clasă...

Mă-ntrebi ceva
în șoaptă cald-răgușită;
chemare-n poala confesiunilor
și secretelor...
Dar ce secrete să mai avem,
necunoscuta mea milenară?!...
Parcă n-ar ști deja toată lumea
de ce ne-am aruncat
actele și tichetele arse
pe fereastră
întru pierderea urmei;
Alt început
născut
dintr-un prim sărut
iluminat de bezna
ce deja ne-nconjoară...

Noi doi

- Numele ereticilor pe toate gardurile -

Iubirea noastră
s-a scris pe-un colț de cer
al ochilor tăi
(e de ajuns și atât,
nu-l vedem decât noi).

De ce să ne mai dezbrăcăm
de secretele pe care și așa
toată lumea le știe?!
Da, da...
vezi că e un graffitti cu noi
pe la gară
pe zidul magaziei de mărfuri
cu fața către
cartierul-care-nu-i-cartier
și altul pe opusă
cu semne de tip
"Cărați-vă!"
"Mai lăsați-ne!"
"Roiu!!"
asta ca doar-doar
odată s-o ștergem...

La fiecare poartă
(albastră sau nu)
a orașului,
câte-un semn;
nu că ar deranja,
ci din contră:
semnul lor
mărește semnul
iubirii noastre
scrise pe-un colț
din cerul ochilor tăi!...