Tablou absurd

Într-o zi,

priveam teatrul străzii

aşa cum te uiţi

la filmele tale

de amor,

de amar

şi de jale

Oraşul surd

şi mult prea absurd

zăcea

pierdut în decor

Mă şi miram

cum de nu le e ruşine

să se dea în stambă

în aşa hal

când nimeni

n-a avut bun simţ

să le plătească 

un biet bilet,

să le asculte 

aberaţia lor mută -

de unde replici

când

"restul

e 

tăcere"?

Mască şi roze

Purtai o mască de frunze
şi crengi
Te întrebam nelămurit
de când şi de ce
şi-mi spuneai calmă
că aşa ai fost dintotdeauna
şi să nu mă tem...

Îţi creşteau roze pe chip
când ne sărutam privirile;
spuneai zâmbind-aproape-râzând
să stau liniştit,
să nu mă sperii de spinii
ce ne vor înconjura -
vor doar să aibă
grijă de noi...

Creşteau roze
în fiinţa noastră
împrejmuindu-ne
şi îmbrăţişându-ne
pentru totdeauna...
Astfel s-a arătat,
şi s-a pecetluit
definitiv şi irevocabil
iubirea noastră...

În fotografie: portretele "Flori" şi "Masca", de Nóra Forgó(fotograf: Marius Ionescu)

Amor avem

(Pasărea iubirii)

Cândva,
cumva,
poate vom întâlni
pasărea iubirii
din cântecul uitat de lume
dar nu şi de noi
cei ce-l vom rescrie pe cer
să-l reamintim lumii
de pe pământ
după ce ne vom lua zborul..

Strada și noi

Hai cu mine!
Pe-aici mișună ceva necurat:
e-un baros criminal!!
Iubito, hai
să ne ascundem de caracatiță!
E prea de tot!!

Și totuși nimic sub soare.
Chiar dacă-i loc de noi,
n-avem dreptul!
Regele soare e pe mână
cu moș fumeagu
și soața de polietenă
Să sărim geamul din dos
ca hoții de aur
cărându-ne crucea
până la final,
la întâlnirea cu Dragostea....

Noi doi

- Numele ereticilor pe toate gardurile -

Iubirea noastră
s-a scris pe-un colț de cer
al ochilor tăi
(e de ajuns și atât,
nu-l vedem decât noi).

De ce să ne mai dezbrăcăm
de secretele pe care și așa
toată lumea le știe?!
Da, da...
vezi că e un graffitti cu noi
pe la gară
pe zidul magaziei de mărfuri
cu fața către
cartierul-care-nu-i-cartier
și altul pe opusă
cu semne de tip
"Cărați-vă!"
"Mai lăsați-ne!"
"Roiu!!"
asta ca doar-doar
odată s-o ștergem...

La fiecare poartă
(albastră sau nu)
a orașului,
câte-un semn;
nu că ar deranja,
ci din contră:
semnul lor
mărește semnul
iubirii noastre
scrise pe-un colț
din cerul ochilor tăi!...

Beat de cuvinte: Economie de Materie Amoroasă/Primul "Te iubesc" - 1997-toamna

Băiete, ești prost!
Stai în banca ta,
vezi-ți de treaba ta,
materia ta,
școala ta
și... et caetera!

Băiete, ești prea mic!
Ești doar un puști!
Nu te mai gândi,
nu te mai prosti,
nu mai visa
nu mai... et caetera!!

Băiete, ești naiv!
Băiete, ești copil!
Băiete, ești credul!
Băiete, ești belea,...
et caetera...
et caetera!!

Nocturnă

Și ai venit, frumoasa mea nebună
cu nu știu ce rapid neanunțat.
De pe o stea, sau poate de pe lună,
la mine-acasă, ai aterizat.

Mă contemplezi timidă și tăcută
precum celebrul nud al lui Renoir
și nu-mi schițezi nimic... rămâi tot mută
și eu precum o mâță-n calendar!...

Te-aș întreba de vorbă doar un lucru:
De unde ai aflat adresa mea?
De unde ști ce nume am, frumoaso?
Nu că așa ceva m-ar deranja...

Te văd cum vrei să ieși printr-o fereastră
și mai departe, undeva, să pleci.
Te-aș ține ca pe-o floare într-o glastră.
De ce să pleci în lumea celor reci?