Strada și noi

Hai cu mine!
Pe-aici mișună ceva necurat:
e-un baros criminal!!
Iubito, hai
să ne ascundem de caracatiță!
E prea de tot!!

Și totuși nimic sub soare.
Chiar dacă-i loc de noi,
n-avem dreptul!
Regele soare e pe mână
cu moș fumeagu
și soața de polietenă
Să sărim geamul din dos
ca hoții de aur
cărându-ne crucea
până la final,
la întâlnirea cu Dragostea....

Vis de vinil: Rest de scrisoare din miere

Post-scriptum:
Nu-i un secret!
Vorbele dulci
de la prima vedere
fără de răspuns
dătătoare de sânge rău
m-au trimis la drum de soare
după acea petrecere spartă
la care dansam...
cum vei dansa și tu cu poștașu...
Da tu,
chip de copil -
drac împielițat -
sau ce-oi mai vrea să fii...

Drum și umbră

motto:

"Și-acum, du-te vrednicule voinic pe cărarea asta, și-ai să vezi un palat care nu-i palat, o colibă care nu-i colibă, o șură care nu-i șură(...) Acolo ai să găsești "Aia-nu-știu-ce!""
(din basmul popular rusesc "Du-te Acolo-Nu-Știu-Unde, adu-mi Aia-Nu-Știu-Ce")

Gândul meu nevinovat,
umbra ta ce bântuia camera mea
și o emisiune... idioată
în care parcă ne revedeam
și ne apropiam
și ne-mbrățișam...
și.. m-am trezit!

Planul de drum,
bagaje multe și voluminoase
drumul diferit-de-atunci,
bonanzele personalelor
din prima zi de drum
și soarele dătător
de puternice raze-de-amintiri
(cu noapte de întrerupere inclusă)
compartimentele celei de-a doua zile
și o gară mică unde mă simțeam străin...

Localitatea cu amintiri,
umbra de care nu știa niciun localnic,
pe care doar eu o vedeam
la "Drumul izvoarelor cu apă-de-dragoste",
în "Pavilionul-de-boli-de-inimă-rea",
în "Pădurea titanică"
și cel mai ales
la "drumul sălbatic unde n-am voie",
(Acolo erai tu!)...

Dimineața cu lacrimi
în soarele rânjind sfidător
la cel-cu-nevoie-de-tine,
ziua plecării,
rata spre oraș,
motoarele-ce-nu-erau-motoare,
acceleratul de plecare
aceeași gară,
luminița de la capătul fiecărui tunel
nivel înalt al personalului trist
spre și mai trista
gară-spre-apus!...
(Apus de inimă...)

Anul 2000

motto:
"Poți să visezi, poți să ajungi departe"
(Direcția 5 - Poți să visezi)

Vrei să sari gardul,
vrei tot mai mult
și speri să revezi
orice loc pierdut.
Capul tău e-ncețoșat;
Vai, ce ciudat!
Mai ieri, spuneai
"nu poți tot să ai".

Și aștepți mereu o surpriză
să cadă din cer într-o zi.
Aștepți să apară trenul pierdut
pe care cândva l-ai avut.

Conștiința îți urlă
"Nu-i totul cum crezi!",
un cântec îți spune
"Poți să visezi!",
dar capul tău e-ncețoșat.
Vai, ce păcat!
Azi noapte-ai visat
că ai găsit tot ce ai sperat!