Triolet cu omul din oglindă

 

Vorbești cu un om din oglindă

Un om care nu te cunoaște

Și-acum a zbughit-o colindă

Vorbești cu un om din oglindă

Ce-aleargă acum să te prindă

Să-ți spună ce viață te paște!

Vorbești cu un om din oglindă,

Un om care nu te cunoaște...

Pantoum

 

Fereastra din lemn către soare

Ne-a spus de a lumii culoare

Pictată în gând și în suflet

Văzută în vis și în cuget

Ce gând fără nicio mirare:

Fereastra de lemn către soare

Stătea azi cântând într-un plânset

Pictată în gând și în suflet

Un vis aștepta la intrare

Ce gând fără nicio mirare

Stâlcindu-și sărmanul ei zâmbet

Stătea azi cântând într-un plânset

Ne-a spus de a lumii culoare

Doar versul pe pagina-n floare

Văzută în vis și în cuget

Din cartea de gânduri și cântec

Iluzie cu lumină-n noapte

 

S-a aprins o lumină 

peste mare, 

peste nisip 

şi peste noi,

dincolo de norii

unei realităţi 

prea concrete,

şi fără direcţie...

S-a aprins o lumină 

într-o noapte

ca într-o zi 

pictată Rembrandtian,

bolnav, deprimant 

şi inutil 

precum o boală

fără medici

sau medicamente....

Dar lumina din noi...

cu greu va mai pâlpâi 

până-n ziua aceea

în care se va arăta

licărind veşnic

în jurul nostru...

Iluzie cu păpuşi de timp

 

Bombe sexy

cu ceasul biologic dereglat

păşeau mecanic pe calea

timpului nostru 

care s-a oprit 

la ziua unei despărţiri

dintr-o absurdă

şi imposibilă iubire

sărită în aer

de la prima vedere

a vedeniei ce-a fost

şi a rămas

doar un amărât de film

pe care toată lumea-l ştie

şi 

nici

nu 

ne 

mai 

interesează

Rondel Dimovian

 

Un câine survola peste oraş 

pe un covor volant la ora H 

atunci când cerul se făcuse mov

şi el cânta pe versuri de Dimov

Oraşul se plimba cu capu-n nori

dar nu părea să simtă cum în zări

Un câine survola peste oraş 

pe un covor volant la ora H 

Pe când pisica neagră mieuna

cântând pe toate gamele de la

ciulind urechile de iepuraş

şi fără aripi ca de îngeraş

un câine survola peste oraş 

Joc pe caz de boală

 

Inima mea

Sărea coarda pe arterele

Din orașul inimii tale.

Tu jucai șotron pe nori 

Lovind cu piatra 

Capul meu fără minte

Și fără de gânduri

Într-o copilărie

Impertinentă

Și impenetrabilă...

Gândul tău juca feste

Și-ncingea fieste

Pe 7 cărări ale

Metafizicului meu

Și doar inima mea 

Ce mai știe de astea...

Restul le mai știe

Unul, Neamzheimer,

Specialistul nostru

În cazuri de boală

Care nici el nu mai știe

Cine pe cine

S-a îmbolnăvit 

De toate cele boli...

Triolet cu priveghi

Şi-am să ţin priveghi zilei de azi

că s-a prăpădit de-o boală grea

sub furtună de priviri ce-au ars

Şi-am să ţin priveghi zilei de azi

care a născut cam mulţi bastarzi

care nu-mi ascultă dragostea

Şi-am să ţin priveghi zilei de azi

că s-a prăpădit de-o boală grea

Iluzie din depozit

 

Ca într-o sală de aşteptare,

gândurile noastre stăteau

claie peste grămadă

într-o cameră cu vrăji

şi alte minunăţii...

Printre straturi de praf fără magie,

vrajă fără formulă,

fără efect,

fără noimă,

gândurile bolnave îşi aşpteptau

ziua de apoi

dintr-un calendar

de la '900-toamna

şi Calendele Greceşti

sub ticăitul unui ceas potrivit

după Fabrica de Împachetat Fumul

A consemnat 

un angajat de la Firma Cucu

Restul sunt detalii

Triolet pamflet

 

Să tulburăm iar somnul naţiunii

ce doarme fără noimă iar la post

şi fără conştiinţa raţiunii...

Să tulburăm iar somnul naţiunii

ce nu-şi asumă riscul acţiunii

şi se trezeşte-n clipa de "a fost"

Să tulburăm iar somnul naţiunii

ce doarme fără noimă, fără rost

Triolet de câmpie

 

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

pe care lumea îi credea doar laşi...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de flori pornite cu un gând poznaş

într-un alai speriat ca de furtuni...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni