Cronică plastică

 

Te regăsesc cum stai în colţ tăcută

parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce

fără de zâmbet, fără nicio cută

şi fără ochii oglindiţi în cer

Stăm faţă-n faţă cu tăceri bolnave

de dragoste pierdută şi uitări

Îmbrăţişări nu-s nici măcar firave,

n-avem cuvinte şi nici frământări...

Şi mă întreb cu ce-am greşit noi oare

încât ne-am transformat în doi străini 

Cuprinși de gânduri prea tulburătoare,

Erupție de plâns și de suspin?...

Te-au luat de lângă mine fără veste

lăsându-mă să caut disperat

de parcă tu ai fost doar o poveste

şi nu ai existat cu-adevărat

Te-au prefăcut într-un obiect de artă

ce stă și tace-n sala de muzeu

crezând c-o să te-admire lumea toată

aşa cum te-am iubit cândva şi eu...

(tablou de Lidia Zadeh)

Iluzie de final

 

Refuzuri viscerale

Duceau spre zenit

Un suflet blocat

Într-un simulacru de iubire

Aflat în ciclicitate și-n buclă

Alergând călare pe biclă

Până la răzvrătire

Tanka

 

Ploile de tei

Căzute pe strada mea

Cântau pentru noi

Tăcerea străzii tale

Ne-a bătut gongul final...

...etc

 

Da,

am păstrat cuvinte

în scrisori şi jurnale

scrise de umbrele

din tăcerea inimii

de care n-ai ştiut...

Da,

am păstrat iubire

ferecată-n sufletul

bine-zidit

şi prea-securizat

de frică

pe care nu l-ai cunoscut...

Şi alte zise şi nezise

scrise şi nescrise

poezii,

gânduri,

noduri

şi doruri

care te aşteaptă

într-o carte

a sufletului

cu glasul tăcut...

Blues amnezic

 

Prea bătrân să-şi amintească

sufletul te privea tăcut

ca pe-o umbră de gânduri

ca pe-un prieten demult pierdut

şi atunci se-ntreba

"Ce-am pierdut, ce am mai avut?"

Prea bătrân să te ştie,

sufletul te privea cumva

fără să-şi reîmprospăteze

ocupată memoria sa

şi atunci pe strada mare

a luat-o la pas cam aşa...

Prea bătrân să-şi amintească

prea bătrân să te ştie,

cu memoria plină

şi bolnav de-amnezie

Prea bătrân să mai vadă

te privea tăcut şi confuz

şi atunci, ce să facă,

ţi-a scris trist un amnezic blues

Haiku

 

Oră fără timp

Clipe suspendate-n cer....

Lume-n tăcere

Tanka

 

Conclav de păsări

adunat la vorbe mari

şi controverse...

Şedinţa se suspendă;

firul roşu este rupt.

Trioletul cărţii cu idei

 

Când s-a deschis o carte cu idei,

Un cântec se porni rupând tăcerea

Ce se îmbrățișa cu nervii mei...

Când s-a deschis o carte cu idei,

Nici eu, nici tu și nici măcar ai mei

nu mai ştiam să ne-ascundem plăcerea.

Când s-a deschis o carte cu idei,

Un cântec se porni rupând tăcerea...

Fotograf: Marius Ionescu

Tanka

 

Insule de nori

Ne așteptau plutind calm

În marea de cer...

Cu aripi-tentacule,

Înotăm cerul în zbor.

Blues de gânduri

 

Gânduri naive

desenate-n nuanţe gri,

puzzle de suflet

în bucăţi cam mii şi mii;

piesele-absente

nu mai ştiu a le găsi...

Lumea e multă,

însă oamenii puţini,

suficienţă,

viziuni de vizuini...

Ce să mai cauţi?

Eşti străin între străini...

Cine s-asculte

când abia se-ascultă ei?...

Cine să vadă

când sunt orbi şi derbedei

în paşi de Panzer

fără gânduri şi idei?...

Gânduri naive

desenate-n nuanţe gri,

umbre bolnave

după paşii noştri vii;

piesele-absente...

tu mai ştii a le găsi?...