Aseară, cineva
a tras o perdea pe cer
şi a aprins o lumină
Mă miram cine şi-a permis
să uite lumina aprinsă
când nimeni nu coase la gherghef
şi nici spectacol nu s-a anunţat
Dar ai venit
şi m-ai chemat
pe strada goală
şi doar ce-ai fluierat
o dată spre cer
şi se făcu la lume
de atâta lumină...
şi-atunci să vezi spectacol!
care azi mi s-a deschis
parca...să pornesc pe al meu drum
să păşesc ca într-un vis
Bridge:
Chiar de-ar fi mulţi ani-lumină
Intr-o zi deloc senină
drumul lung necunoscut eu
Tot îl voi urma...
Chorus:
Azi
s-a deschis un drum de stea
şi m-aşteaptă să pornesc
către visul meu ceresc
Azi
voi păşi pe drumul meu
şi-ntr-o zi voi regăsi
visul meu şi scopul meu de-a fi
II:
Poate că drumu-i lung
şi e cam întrortocheat
Însa, eu acum n-am niciun regret...
Nu regret că am plecat...
Într-o zi,
priveam teatrul străzii
aşa cum te uiţi
la filmele tale
de amor,
de amar
şi de jale
Oraşul surd
şi mult prea absurd
zăcea
pierdut în decor
Mă şi miram
cum de nu le e ruşine
să se dea în stambă
în aşa hal
când nimeni
n-a avut bun simţ
să le plătească
un biet bilet,
să le asculte
aberaţia lor mută -
de unde replici
când
"restul
e
tăcere"?
Cu entuziasmul pe dos
şi metafizicul şui,
meditez cu ochi în soare
la gândul lunilor-sori
prinse în balet sexual
între zi şi noapte...
Levitând,
Am privit lumea
Prin ochi de ziar
Si am vazut-o
zburand în jos,
In adanc
Si în van...
S-a luminat a ploaie
peste amintirile
cu parfum de praf
din podul inimii...
Se tot făcuse timpul
de pe vremea în care
ceasul a stat
peste clipa ce-am iubit-o,
dar care s-a dus
şi nu m-a văzut...
şi oricum n-avea cum!...
S-a luminat a ploaie
peste amintiri,
dar ce să ştie meteorologii
despre potopul
ce mi-a luat fotografiile
uitate ale sufletului
pe apa zilei relelor?...
text: Marius Ionescu
Cu soare în suflet
şi numai cu zâmbet
pornesc pe-un drum
învăluit în ceaţă şi fum
Pe ploaie, furtună,
sub raze de lună
Orice ar fi
Nu ma voi opri
Eu am curaj
şi am să trec prin orice fel de zid
şi în zboruri către stele
aripi îmi deschid
Da, am curaj
şi ştiu că voi învinge tot ce-i rău
Fie soare, fie ploaie
Cred in drumul meu
Eu am curaj!...
Hei, mamă, hei, tată
m-aţi spus voi odată
că este greu,
dar să cred în gândul meu!
Eu am curaj
şi am să trec prin orice fel de zid
şi în zboruri către stele
aripi îmi deschid
Da, am curaj
şi ştiu că voi învinge tot ce-i rău
Fie soare, fie ploaie
Cred in drumul meu
Eu am curaj!...
Am curaj s-ajung la stele
E destinul meu...
Pot să-nving oricâte rele
fiindcă ştiu că eu...
text: Marius Ionescu
N-am crezut că vom trăi astfel de viaţă
Sa fim nevoiti să stam ascunsi după o mască
Asteptand intre bine si rau
Intr-un murmur surd si tot mai absurd
Refren:
Măşti bolnave
ne ascund şi ne reduc iubirea
la tăcere-i, omenirea-n
Masti bolnave
Dar ce doctori să mai vindece
suflete asa măcinate?
Bietul adevăr tot rătăceşte-n ziare
Între scandaluri, sex şi-ntorsături infernale,
Nu mai ştie ce-i bine sau rau;
totul e confuz, văzut obtuz
Refren...
Bridge:
Priveşte oglinda să-ţi aminteşti
copilăria desprinsă din poveşti...
Azi închizi ochii şi vrei
în amintiri să mai stai
visele tale din trecut să le atingi,
focul lumii să îl stingi...
Refren final:
Măşti bolnave
ne ascund şi ne reduc iubirea
la tăcere-i, omenirea-n
Masti bolnave
Dar ce doctori să mai vindece
suflete când noi avem
Măşti bolnave...
ne ascund şi ne reduc iubirea
la tăcere-i, omenirea-n
Masti bolnave
Dar ce doctori să mai vindece
suflete asa măcinate?
Îmbrăcată-n dragoste,
priveşti cu ochi închişi
gânduri înflăcărate
ce dansează în jurul tău
ca-n faţa unei zeităţi...
Îmbrăcată-n tăceri,
asculţi muzica
sufletului care urlă
şi răsună teribil,
făcându-te să uiţi
timpul, spaţiul,
Îmbrăcată în cea care eşti,
te uiţi în oglinda gândului
uitând sufletul rămas
mut şi amnezic
în urma ta...
Şuieram
a semnal de soare
după gânduri întârziate
într-o noapte aleatorie
dar parcă
mult prea bine aleasă
Se anunţa
ca-n Gara de Nord
Noua Săptămână
de doar 8 zile
a câte 25 de ore
(Ce oră fără timp,
dă-o-ncolo;
Oricum timpul cel tâmp
şi-a luat tinicheaua
de gât
şi s-a dus...)
Dar vai,
ce ceas să ne sune
când o veni ora
adevărurilor nespuse
rămase-ntr-o biată
şi nescrisă carte
care-i doar inima?...
