Rătăceam orașul la pas
căutându-te
și ploua cu lacrimi de soare
Știam că
era ziua noastră de plimbare
dar tocmai îmi amintisem
că fericirea, bat-o pacostea,
nu cunoaște personalul de 11
care mi te-a luat
"la zi cu soare
din sudul cel mare"
și nici eu vreun accelerat
care să te prindă din urmă...
Lumea-ntreabă de tine
și de noi
- că parcă ar și ști să dea sfat -
dar știu ei oare
"unde-i ieșire
dacă asta-i intrare?"?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu