Ieri treceai iar pe strada mea dar cu paşi cam timizi ca o umbră de catifea ce-n tăcere s-a stins
Refren:
De când te-am zărit, mi-am zis: Dacă într-o zi oricare faţă-n faţă, ochi în ochi ne-am privi, Ce frumos ar putea atunci să fie de-am simţi că amândoi ne iubim...
De va fi azi sau altcândva când ne vom revedea, Tare-aş vrea să vorbim deschis chiar de pare un vis
Refren:
De când te-am zărit, mi-am zis: Dacă într-o zi oricare faţă-n faţă, ochi în ochi ne-am privi, Ce frumos ar putea atunci să fie de-am simţi că amândoi ne iubim Dacă într-o zi oricare faţă-n faţă, ochi în ochi ne-am privi. Ce frumos ar putea atunci să fie de-am simţi că amândoi ne iubim
Pasaj:
Zi de zi mă întreb şi tot aştept clipa-n care noi vom vorbi, da!...
Refren:
Dacă într-o zi oricare faţă-n faţă, ochi în ochi ne-am privi, Ce frumos ar putea atunci să fie de-am simţi că amândoi ne iubim Dacă într-o zi oricare faţă-n faţă, ochi în ochi ne-am privi. Ce frumos ar putea atunci să fie de-am simţi că amândoi ne iubim Într-o zi...
Ne mai vedem şi mâine;
De ce să ne grăbim
Să ne petrecem timpul cu cap
Când oricum
A fost decapitat
Şi de unde să-şi mai dea seama
Ce şi cum şi când?!...
Ne mai vedem şi poimâine;
Mâine-i departe
Deşi pe azi...
Mai ieri
l-am expediat
cu personalul de 11
urându-i cale bătută...
De-atunci aştept cuminte
Să se spună când şi cum,
Să se dea la ziar
Şi să grăiască profeţii dimineţii
Că vei veni;
“Nu-mi pasă, eu pot s-aştept”
Nu contează unde :
La Sud, la Vest,
La 1, 2, 3 sau la orice linie.
Ne mai vedem oricând o fi...
Să se pupe astrele
Şi ce va fi, va fi !
Ce vrajă te-a adus din nou la mine? Cum s-a-ntâmplat să te reîntâlnesc? Tu mă-ntrebi: "Ce faci, spune-mi, eşti bine?" Eu zic: "Aş mai putea să te iubesc?"
Te-apropii să mă strângi din nou în braţe ca-n vremea când noi doi eram copii, să mă cuprinzi, să mă săruţi sălbatic precum în filmele văzute mii...
Refren:
Te văd cum mă priveşti cu ochii-n lacrimi şi simt c-ai vrea să-mi spui că-ţi pare rău Nu văd de ce ar fi atâtea patimi văd doar cum s-a topit surâsul tău...
Te-apropii să mă strângi din nou în braţe ca-n vremea când noi doi eram copii, să mă cuprinzi, să mă săruţi sălbatic precum în filmele văzute mii...
Mă-ntreb dacă-am visat o revedere. Sau chiar aşa a fost, nu ştiu nici eu... Ţi-aş zice "Ştiu, ai vrea o mângâiere, Dar ce ai căuta în visul meu?"
Ce fericire!...
Rătăceam orașul la pas
căutându-te
și ploua cu lacrimi de soare
Știam că
era ziua noastră de plimbare
dar tocmai îmi amintisem
că fericirea, bat-o pacostea,
nu cunoaște personalul de 11
care mi te-a luat
"la zi cu soare
din sudul cel mare"
și nici eu vreun accelerat
care să te prindă din urmă...
Lumea-ntreabă de tine
și de noi
- că parcă ar și ști să dea sfat -
dar știu ei oare
"unde-i ieșire
dacă asta-i intrare?"?...
Purtai o mască de frunze
şi crengi
Te întrebam nelămurit
de când şi de ce
şi-mi spuneai calmă
că aşa ai fost dintotdeauna
şi să nu mă tem...
Îţi creşteau roze pe chip
când ne sărutam privirile;
spuneai zâmbind-aproape-râzând
să stau liniştit,
să nu mă sperii de spinii
ce ne vor înconjura -
vor doar să aibă
grijă de noi...
Creşteau roze
în fiinţa noastră
împrejmuindu-ne
şi îmbrăţişându-ne
pentru totdeauna...
Astfel s-a arătat,
şi s-a pecetluit
definitiv şi irevocabil
iubirea noastră...
În fotografie: portretele "Flori" şi "Masca", de Nóra Forgó(fotograf: Marius Ionescu)
Luna care ne-a pecetluit
iubirea ca într-o carte,
mi-a şoptit
că a păstrat o rază
să ghideze drumul meu
de stea
Aceeaşi lună
ce ne-a binecuvântat
mi-a dat de-nţeles
că ora noastră fără timp
n-a fost decât o cursă
în care doi străini
au căzut, şi încă mai cad
mulţi alţi naivi
ce-şi zic "îndrăgostiţi"
Tot aceeaşi lună de pe cer
ne minte ca un politruc demagog
punând aceeaşi placă tocită
că "ne iubeşte"
şi speră să ne găsim fiecare
ce ne trebuie...
Aşa am înţeles
de ce soarele fuge de ea
ca un actor
dintr-un decor într-altul
fără să-şi spună replica...
Da, iubire,
sper că ne-am înţeles:
ne vedem mâine
acolo unde
numai noi ştim; ştii doar:
neîntinaţi,
neîntârziaţi,
şi necunoscuţi
vom păşi timizi
şi tăcuţi
spunând din priviri
tot ceea ce deja
nu mai are nicio importanţă.
Ne vedem mâine
la 3005-ul amintirilor
ce le vom rescrie...
Merg pe străzi întunecate şi de lume uitate
pas cu pas îmi vin în cap doar amintiri care dor
cu imagini prea ceţoase şi distorsionate
şi cuvinte nerostite la momentul lor
Şi unde eşti oare, tu, vis din trecut?
Imaginea ta din filmul cel rupt
unde oare s-a pierdut,
prin care noapte de mai s-a pierdut?
Eu nu am să mă las şi-am să-ntreb lumea toată;
nu pot să mai rezist să te-aştept chiar o viaţă
Am să aflu cândva,
am să aflu cumva
unde eşti
unde eşti
Eu nu am să mă las şi-am să-ntreb lumea toată;
nu pot să mai rezist să te-aştept chiar o viaţă
Pe străzi am s-alerg
şi-orice om am să-ntreb
unde eşti
unde oare rătăceşti
Rătăcesc pe strada ta cum hoinăresc prin vise
fără bani şi-n buzunarul de la piept cu o stea
însă tot mai cred că pot găsi şi porţi deschise
unde doar cu un sărut m-aşteaptă dragostea
