Cât despre mine...

 

Aia e,...

Scrisorile ne zboară cât colo

mesajele ne vorbesc

şi ne sună

ca la Gara de Nord

la ora de vârf

şi ne zgândăre liniştea...

Întrebări fără noimă plutesc

în aerul grav-bolnav

şi-n aerele celor

rupţi şi roşi de grija

vieţilor noastre

expuse ca pe o tarabă tabloidă

de doi bani

şi de restul...

praful de pe tobele

ţăndărite în concertul 

de la pauza meciului

dintre cei ce ne-or mai iubi

şi ceilalţi...

În rest,

toată lumea liniştită,

fiecare pentru sine,

de unde lacrimi 

pe obrazul lor prea gros

şi nesimţit???

Cât despre mine...

Triolet din parc

 

Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri

abătute-n strada soarelui

ce nu ştie a citi prin rânduri...

Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri

cât stăteam pe şubredele scânduri

de pe banca porţii parcului...

Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri

abătute-n strada soarelui

Haiku

 

Noapte peste bloc

Ca o mantie din vis

Covor de stele

Vianella oraşului din insulă

Un oraş pe-o insulă clădit

ne-a făcut chemare într-o zi

şi un ritm abulic ne-a primit

Haosu-i nebun ne-a copleşit

deşi nu părea decât a fi

Un oraş pe o insulă clădit

Noi păşeam asfaltul său topit

când un cântec-haos ne vorbi

şi un ritm abulic ne-a primit,

doar că spaţiul cam îngrămădit

explodă şi-ndată mai sădi

un oraş pe-o insulă clădit

şi-ncă unul a mai răsărit

din beton şi fiare mii şi mii

şi un ritm abulic ne-a primit...

Când la-ntoarcere ne-au iscodit

noi am început a povesti

"Un oraş pe-o insulă clădit

şi un ritm abulic ne-a primit"

Imagine: My dress hangs there, de Frida Kahlo

Haiku

Tablou de ploaie

În orașul cel tăcut 

Toamnă de gânduri

Tablou de Victoria Ciocan

Teatru nocturn

Privește:

Seara asta, 

străzile își deschid porțile

și aprind reflectoare 

cu lumină aggiorno

din "stele pe băț"

Azi se joacă

mare spectacol mare:

"Dragostea Umbrelor"

spectacol de sunet de pași,

și lumină de străzi

ce ne face umbrele

să prindă viață,

să danseze, 

să cânte,

să joace

și să nu se mai despartă

poate niciodată...

Coclaurile noastre

Să mergem, dar!...
Ne-așteaptă meleaguri
de dragoste
pline de povești...
Nu te speria de ploaia
ce-a venit
ce vrei?!
n-are de lucru
și cum tu ești
mai frumoasă ca ea...

Nu te speria
că-ți par locuri uitate
și părăsite de lume;
e doar o iluzie!...
De fapt și de drept,
ăsta-i și farmecul.
Câte povești nu s-au scris
și răs-scris pe-aici
și cîți alți oameni ca noi
nu le-au scris
cu litere de dragoste
poate chiar mai șchioape
ca ale noastre
pe colțuri de pagini
din monografia
acestui colț...
de rai!