Iluzie cu noapte în oraş

 

De ceva vreme,

detaşat de cel ce am fost

un fragment din mine

îşi scrie gândul

pe o foaie de împrumut

dintr-o carte nescrisă

uitată de alţii 

care câte şi necâte

n-au mai promis...

O altă parte

scrie stelele electrice

care luminează ca ziua

drumul de noapte

deschis în oraşul

cel condamnat

în somnul iraţional 

al lumii

(oamenii au avut grijă

să fugă...)

Şi restul stă

şi aşteaptă

ţignalul trenului de fugă

şi de scăpare

spre o altă zi

la pecetea timpului

cu semnalul tras

spre furia celor rămaşi

umbre în pustiu...

Stăm şi aşteptăm

 

muzică şi text: Marius Ionescu

Sub un soare prea străin

şi sub nori ce tot revin,

ceasul se întoarce în trecut...

Nu mai ştim ce e cu noi,

parc-am merge înapoi

şi aceasta doare tot mai mult...

Stăm şi aşteptăm

veri şi primăveri

şi miracole pentru dureri...

Nu mai ştim ce-i azi,

nu mai ştim ce-i ieri;

stăm şi aşteptăm minuni din cer...

Timpul stă pe loc tăcut

nu mai ştim ce-i de făcut

oare ce-am avut şi ce-am pierdut?

În oraşul prea bolnav

fără medici totu-i grav

şi aceasta doare tot mai mult!...

Rondel Dimovian

 

Un câine survola peste oraş 

pe un covor volant la ora H 

atunci când cerul se făcuse mov

şi el cânta pe versuri de Dimov

Oraşul se plimba cu capu-n nori

dar nu părea să simtă cum în zări

Un câine survola peste oraş 

pe un covor volant la ora H 

Pe când pisica neagră mieuna

cântând pe toate gamele de la

ciulind urechile de iepuraş

şi fără aripi ca de îngeraş

un câine survola peste oraş 

Rondel cu comunicare defectuoasă

 

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

că nu suntem copii, nu suntem laşi

şi n-are rost s-ascundem că ne ştim

Ne-ar spune chiar şi pe un ton gingaş

de-am şti să le-ascultăm făr'să zorim

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

Chiar cu talentul unui actoraş,

atunci când noi cafeaua ne sorbim

cu cântul lor pestriţ şi cam poznaş

aşa ne-nvaţă să ne mai iubim

tăcerile din zgomot de oraş...

Haiku

 

Noapte peste bloc

Ca o mantie din vis

Covor de stele

Găsesc

 

Găsesc că nu avem răbdări

şi poate ritmu-i nebunesc,

că respirăm în aer praf

într-un oraş cam nefiresc,

Găsesc...

şi totu-i firesc

totu-i firesc

Şi timpul ne tot fierbe-acum

mult mai nebun şi mai prostesc

şi chiar de-ar fi să fie-aşa

un lucru bun eu, zău, nu mai 

găsesc...

şi totu-i firesc

totu-i firesc

e-un pic nebunesc!...

E o prostie ce trăim

în timpul ăsta nebunesc

nici îndoieli nu mai avem

că şi prostia-i un firesc

găsesc

şi totu-i firesc

totu-i firesc

Poema nezisului

 

Oraşul răsuna-n pustii

a "tralala şi tralali"

ca într-un high-fidelity

Oraşul răsuna-n pustii

tot bumţăind din noapte-n zi

dar ce să ştiţi, măi dragi copii...

Oraşul răsuna-n pustii

a "tralala şi tralali"

Triolet de fugă

 În dimineaţa cu asfaltul ud

oraşul te-a pierdut din amintire

deşi ca într-un vis te mai aud...

În dimineaţa cu asfaltul ud

pe când tu alergai spre gara Sud

se rescriau istorii dând de ştire:

"În dimineaţa cu asfaltul ud

oraşul te-a pierdut din amintire"

Rondel de viaţă

 

Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea

când te privesc venind acum spre mine

cu paşii fermi în ploaia care vine

peste oraş şi peste lumea mea...

Am şi uitat de orice boală grea

iar ploaia pare c-o să se termine

Când te privesc venind acum spre mine,

eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea

Te-aş invita apoi la o cafea

de-aş şti că ne-am simţi atât bine

şi dacă spui că ţie îţi convine,

şi că probabil ne-om mai revedea,

eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...

Tanka

 

Am ramas straini

Sub sorii cei electrici

Ai orasului

Lumina din gândul tău

a stins luna din suflet...

Haiku

Tablou de ploaie

În orașul cel tăcut 

Toamnă de gânduri

Tablou de Victoria Ciocan

Oraşul l-aş picta

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

Stau acum şi văd oraşul

cu griul său obsedant

văd cum el de boală zace

în gânduri ce tac enervant.

 

tare aş vrea descopăr o cale

şi să-l vindec cumva

oraşul de-atîta tristeţe,

să-l transform în lumea mea…

 

Anterefren:

 

De-aş putea,

oraşul astăzi l-aş picta

cum este lumea mea!

L-aş picta

aşa cum am visat cândva...

 

Refren:

 

Aaaaaaaaaaaa

Na na na na na na

Eu oraşul l-aş picta

aşa cum am visat cândva

 

Nici nu ştiu ce mai pot face

cu-oraşu-acesta pierdut

Când lumea îmi spune să-i dau pace

să îl las aşa

 

Tare aş vrea descopăr

o cale să vindec cumva

oraşul de-atîta tristeţe,

să-l transform în lumea mea...

 

Anterefren

Refren(x2)

Anterefren

Refren(x3)

Ce amăgire

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

Azi m-am întors în vechiul meu oraş

pe care nu-l mai recunosc;

tot mai străin şi mai necunoscut,

departe de a fi frumos

 

Refren:

 

Uuuu, Ce amăgire!...

Azi mă-ntorc de unde am plecat

Uuuu, Ce amăgire!...

visul ce-l aveam s-a destrămat!...

 

Am întrebat apoi din om în om

de nu cumva m-am rătăcit

mai rău aceştia chestionându-mă

ce caut şi de ce-am venit

 

Refren

 

Oraşul dacă ar putea vorbi

mi-ar spune dacă are rost

să plec acum cu primul tren din Sud

să uit de tot ce a mai fost

 

Refren…

 

Luni și sori

Își dau mâna

Pentru o nouă misiune

Deasupra orașului cel

Mare, tăcut și adormit

 

Dar ce să știe ei

De prietenia ce stă

Și jelește

Învelită în ziare

De scandal și mizerie

 

Și ce să le pese

De adevărul care

Cerșește dreptate

Și iertare

Trecătorilor cu lentile

De contact de cal

Și timpane de tablă

 

Luni și sori

Și-au dat mâna

Dar dacă ne-am da-o și noi...

Ah, ce mai lumină!...

Tablou la masa tratativelor

 Uite cum stăm

Şi aşteptăm

Ceva ce nu va mai veni

Ascultând muzica

Tăcerilor noastre

ca-ntr-un film mut

fără cartoane cu replici

(regizorul s-a şi săturat

să ne mai filmeze

tăcerea sculpturală)

 

Dar vai de cel

Ce va-ndrăzni

Să ne perturbe

Decorul nostru

Cu muzica

Oraşului bubuitor

Când va trage

Cortina realităţii

Tablou absurd

Într-o zi,

priveam teatrul străzii

aşa cum te uiţi

la filmele tale

de amor,

de amar

şi de jale

Oraşul surd

şi mult prea absurd

zăcea

pierdut în decor

Mă şi miram

cum de nu le e ruşine

să se dea în stambă

în aşa hal

când nimeni

n-a avut bun simţ

să le plătească 

un biet bilet,

să le asculte 

aberaţia lor mută -

de unde replici

când

"restul

e 

tăcere"?

O iarnă pentru noi

 I:

Mulţi fulgi de zăpadă
anunţă pe stradă
că vine iarna pentru noi doi
Azi ninge cu stele
şi-n visele mele
e doar o iarnă pentru noi doi...

Bridge:

În oraş, totul e ca-ntr-un basm
de când noi eram mici
când noi doi la şcoală şi la joacă
n-aveam pic de griji

Chorus:

Azi privim pe toţi copiii
şi am vrea să retrăim
o poveste-a iernii aşa cum noi o ştim
Pe atunci visam în culori
şi fulgii veneau peste noi
De ce n-ar fi şi asta o iarnă pentru noi

II:

Pe strada ta albă
păşesc prin zăpadă
ca într-o carte de poveşti
Ce amintire,
ce bucurie
ar fi dacă astăzi de găsesc

Luni și sori

Luni și sori

Își dau mâna

Pentru o nouă misiune

Deasupra orașului cel

Mare, tăcut și adormit

Dar ce să știe ei

De prietenia ce stă

Și jelește 

Învelită în ziare

De scandal și mizerie

Și ce să le pese

De adevărul care

Cerșește dreptate

Și iertare

Trecătorilor cu lentile

De contact de cal

Și timpane de tablă

Luni și sori

Și-au dat mâna

Dar dacă ne-am da-o și noi...

Ah, ce mai lumină!...

Haiku

Soare adormit

peste un oraş tăcut

speranţă deşartă...

Iluzie cu izolare

Izolaţi în tăcere,
privim ca la cinema
vise de placebo
pictate bolnav
şi murdar...

Oraşul cufundat
în boală şi suferinţă
nu mai are voce
să strige;
cineva i-a pus
un căluş-mască
nu care cumva să se ştie,
nu care cumva să se-audă,
şi de fapt cu ce folos?!...

Adevărul
zace aruncat
într-o rezervă
aşteptând un medic
să vină
să-i spună: gata,
poţi să ieşi!
Operaţia s-a terminat,
te aşteaptă dricul!...

Sud-amiaza unei fugi

Zis şi făcut!
Ziua se poate scurge
caldă şi calmă
cu ploaia ei de soare
ce-a îmbătat şi a adormit
oraşul şi-aşa ignorant
şi ridicol...
Semn bun să fac
marea alegere
şi marele pas
pe marele pod
dintre ieri şi azi,
să iau biletul dus-fără-întors
către lumea de bine
şi de orice alceva...
Semn bun să-mi fac bagajele;
m-aşteaptă un accelerat de scăpare
din Sudul cel mare
care să mă ducă spre tine
şi amintirea ta...