Stăm şi aşteptăm

 

muzică şi text: Marius Ionescu

Sub un soare prea străin

şi sub nori ce tot revin,

ceasul se întoarce în trecut...

Nu mai ştim ce e cu noi,

parc-am merge înapoi

şi aceasta doare tot mai mult...

Stăm şi aşteptăm

veri şi primăveri

şi miracole pentru dureri...

Nu mai ştim ce-i azi,

nu mai ştim ce-i ieri;

stăm şi aşteptăm minuni din cer...

Timpul stă pe loc tăcut

nu mai ştim ce-i de făcut

oare ce-am avut şi ce-am pierdut?

În oraşul prea bolnav

fără medici totu-i grav

şi aceasta doare tot mai mult!...

Iluzie cu lumină-n noapte

 

S-a aprins o lumină 

peste mare, 

peste nisip 

şi peste noi,

dincolo de norii

unei realităţi 

prea concrete,

şi fără direcţie...

S-a aprins o lumină 

într-o noapte

ca într-o zi 

pictată Rembrandtian,

bolnav, deprimant 

şi inutil 

precum o boală

fără medici

sau medicamente....

Dar lumina din noi...

cu greu va mai pâlpâi 

până-n ziua aceea

în care se va arăta

licărind veşnic

în jurul nostru...

Iluzie de bibliotecă

Ratacind între cărțile vechi

Te îmbăiai în ploile de praf

Ale amintirilor 

Rătăcind în foaierul

Amintirilor de împrumut

Te făceai că plouă 

Nemaiauzind 

Flashurile realității 

Prea tarziu 

Pentru ceasul vieții 

Care nu știe a citi

Cărțile în ploi

De amintiri

Cartierul

Acolo unde nu e timp şi spaţiu
unde toţi suntem prieteni
şi orice gând
şi orice chip
şi orice vis închipui
există cu adevărat
aşa cum ni s-a spus,
cum ni s-a transmis
în cântec şi în vis...

Să ne vedem,
să ne salutăm
să ne îmbrăţişăm
să ne auzim
şi să ne cântăm
la cel mai mare concert
din cer...

Beat de cuvinte(Ea...)

Ea se mișca încet pe străzi...

Umbla aiurea
contemplând și zâmbind
vitrinelor care-o cunoșteau
de când era mică
și-și dorea și universu-ntreg...

Oamenii cei mulți
o priveau uimiți
ca la cinema...
O dezbrăcau din priviri,
o scanau cu un sistem
doar de ei știut...

Ei nu-i păsa
și umbla mai departe
surâzând timid
Pe drumul ce
o ducea spre un tren
care-o aștepta...