Să tulburăm iar somnul naţiunii
ce doarme fără noimă iar la post
şi fără conştiinţa raţiunii...
Să tulburăm iar somnul naţiunii
ce nu-şi asumă riscul acţiunii
şi se trezeşte-n clipa de "a fost"
Să tulburăm iar somnul naţiunii
ce doarme fără noimă, fără rost
Era câmpia cea zvântată-n paşi
de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni
pe care lumea îi credea doar laşi...
Era câmpia cea zvântată-n paşi
de flori pornite cu un gând poznaş
într-un alai speriat ca de furtuni...
Era câmpia cea zvântată-n paşi
de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni
Şi-acum arată-ţi ochii de deochi
ca arma pregătită de onor
din seara-n care tu m-aveai la ochi
Şi-acum arată-ţi ochii de deochi
privindu-mă în chipul bazaochi
şi parcă mereu gata de omor
Şi-acum arată-ţi ochii de deochi
ca arma pregătită de onor...
Dar mai sărut fotografiile,
îmbrăţişez secundele rămase
şi păşesc cu tine
prin locuri care
nu ne mai cunosc
şi mă mai învelesc
cu plapuma de bucle nocturne
ce mă învăluie
în amintirile visului prea adevărat...
Şi mai sărut amintirea ta
dintr-o altă seară
cât o zi de post negru
şi de rugi întru noi
şi dragostea noastră
Şi mai ascult cântecul nostru
de pe o placă veche
care nu ştie patina timpului
care nu ştie să patineze;
doar ce ne duce
zburând cât colo şi cât coace
până la coptul fructelor
fără anotimp,
fără spaţiu şi timp...
Şi mai dansez
singur în cameră,
nu contează că muzica
s-a oprit şi am ameţit
de atâta-nvârtit
şi tot ce-a rămas
nu mai are cum
să mai prindă glas...
Şi ce-a mai fost
au avut grijă alţi martori oculari
fără ochelari
să toarne în forma fără fond
a formalităţii autorităţilor
care nu cunosc autorii
romanului nostru nescris...
Se schimbă vremea
îmbrăcată
în gânduri
luate la reduceri
după un plan
bine făcut
care ne poartă departe
dar nu mai departe
de un gând rămas
permanent la raft
până la loc comanda...
Se schimbă timpul...
e-un sezon permanent
care stă şi aşteaptă
cu bateriile încărcate non-stop
şi motorul turat
plecarea în voiaj de nuntă
şi de amorul artei...
I'm gonna call you love
there's no need to show me papers
and no point at all...
Even I threw them all away
in a big suit case full of sins
and dilemmas
in the day when I learnt that
the formalities are letting us
without the background
that's still hardly painted
in a grotty fresco
of life...
Dacă tace gândul,
Tace și visul nostru de iubire
Condamnat la ierni
De linişti programate...
Dacă tace muzica,
Și noi vom tăcea
Uitați de lumea cea mare;
A noastră oricum
Ne-a uitat
Și s-a mai și dus
În rest, totul e bine
Și la vară cald
Și-n ora târzie
Nimic din noi
Nu
O
Să
Mai
Fie
Nimic nou sub lună:
o mare de curioşi
cu valuri de-ntrebări
fără strălucire şi
păreri fără sens
plus o sumedenie de vise,
un munte de gânduri
nespuse de teama
unui cutremur de dileme;
în rest, câmp, câmp
şi iar câmp de tăceri,
de-ntrebări
şi de temeri...
şi
cam
atât...
Până la următorul buletin,
s-ascultăm cum dansează "Lunaticii"
pe Blue Moon...
Iar muzica,
mai verde decât
pozele cu noi,
se mai deschide
să ne îmbrăţişeze,
să ne asculte
când spunem
nemaispusele poveşti
din gânduri plecate
în voiaj de nuntă
şi din priviri
şi tăceri de roman
şi romanţă de cântec
în imagine: "Ultimo incontro" - colaj de Cristiana Bucureci
Mi-a adus iubirea
din gândurile unei inimi
scrise într-un vers
uitat într-o carte veche
de vise....
Mi-a adus liniştea
dintr-o singuratică
fire tăcută de ceas
care ştie să aştepte
clipa unui gând bun...
Şi mi te-a adus
din amintirea caldă
a unui suflet care
nu şi-a trădat iubirea
pecetluită în cărţi
de gânduri şi de suflete...
Şi te mai văd
în câte o fotografie
şi în câte o clipă alb-negru
alături de un puşti creţ-rânjit
care putea să arate mai ca mine
găsindu-i un cântec, un vers
şi câte necâte alte detalii...
Şi-ţi mai zâmbesc
luând fotografia în buzunarul
hainei sufletului
şi-i mai rânjesc puştiului zicând
"NOROCOSULE"
precum şi mie mi s-a spus cândva
într-o istorie poetico-voiajoare
"DEŞTEPTULE"
Şi mai râd,
şi mai plâng,
şi mai cânt,
şi mă strâng
şi alte multe detalii
pe care nu le ştii;
nu se dau la ştiri,
nu vuieşte feedul,
nu bat tobele,
nu bingăne telefonul
fiindcă
nici eu
nu mai ştiu
mai nimic...
în afara unor
alte detalii
de nediscutat!...
De pe munţi din nori,
spirite la pescuit
stau şi aşteaptă
Liniştea ploilor reci
şi-a spus ultimul cuvânt
Tablou cu autor necunoscut(văzut în Art-An-Te, București)
Se joacă drame-n suflete
fără acte în regulă
dar nici regula jocului
nu-i cea mai ortodoxă
dar nici catolică nu-i...
Se joacă drame-n suflete,
dar comedia vieţii
ne râde-n nas
cu tot ce înseamnă
fiinţa şi nefiinţa ei
nefinisată...
Se joacă drame-n suflete
dar nici gândul
nu mai gândeşte
de când i-a rămas
imaginaţia-n ghips
şi abia mai merge
târându-şi paşii
clandestini şi bolnavi
spre un capăt de drum
ca să bată gongul final...
Am să-ţi spun iubire...
N-are rost să-mi arăţi acte;
n-au niciun sens...
şi eu le-am aruncat pe-ale mele
într-o valiză grea
cu păcate şi dileme
în ziua-n care am aflat
că formalităţile
ne lasă fără fondul
şi-aşa tot mai greu de pictat
într-o frescă grotescă
a vieţii...
Desen de Marius Ionescu
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
ce nu ştie a citi prin rânduri...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
cât stăteam pe şubredele scânduri
de pe banca porţii parcului...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
şi-alergi nesăbuit din tren în tren
după un amărât pustiu de bine...
Eşti obosit şi ai uitat de tine
de când alergi pe drumul tău etern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
N-ai acte, n-ai averi şi n-ai pe cine
să-ntrebi când vei ajunge-n cel eden
după un amărât pustiu de bine...
Abia de ştii când pleacă şi când vine
un tren pe drumul lung şi tot mai tern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
Te-opreşti şi obosit, şi vai de tine,
cerşeşti mult prea vocal şi prea obscen
după un amărât pustiu de bine...
În timpuri mult prea aspre şi haine
prin lume eşti un biet ipochimen
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
tot căutând un biet pustiu de bine...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar
al străzilor tăcute şi prea ninse
Luminile din strada ta-s aprinse
ca inimile noastre prea cuprinse
când bezna se aşterne iar şi iar...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
I saw you there,
in that old picture on the wall
Looking at me, smiling at me
as my tears fall...
Now I wonder how can I see you again
for a simple talk to try and heal my pain
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
And now you're back
just for a talk and for a smile
Oh, I love you but it's strange as that may seem
I still wonder if it's real or if it's just a dream...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult
decât o vorbă fără de trăire!...
Da, ne-am atins privire în privire
şi s-a născut deodată o iubire
şi-un cântec ce mi-e drag să tot ascult!...
Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult!...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
De unde-ntâlnire, de unde câştig
cu gheaţa la mal şi poleiul pe dig
şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig...
Şi vin portărei şi mă iau că instig
când strig şi îţi cânt aste rânduri
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
Cu vorbe de-ocară şi arme se-nfig
sărind nărăvaşi din intrânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
Şi vor să m-oprească şi vor să m-oblig
să-nchid cântul-strigăt din vânturi
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
Şi-n cântec se pare că-ncurc şi intrig
pe cei cu gândirea de scânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri ...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri
şi parcă în ceaţă te văd şi te strig...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
de unde-ntâlnire, de unde câştig
când vag ne citim printre rânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri...
