Mort în șlapi și fără lumânare,
Ceasul azi murise curios
Și lăsând în aer o-ntrebare.
Mort în șlapi și fără lumânare
Prins de moarte ca un oarecare
Într-un aer vag și misterios....
Mort în șlapi și fără lumânare,
Ceasul azi murise curios...
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Mort în șlapi și fără lumânare,
Ceasul azi murise curios
Și lăsând în aer o-ntrebare.
Mort în șlapi și fără lumânare
Prins de moarte ca un oarecare
Într-un aer vag și misterios....
Mort în șlapi și fără lumânare,
Ceasul azi murise curios...
Mi-a adus iubirea
din gândurile unei inimi
scrise într-un vers
uitat într-o carte veche
de vise....
Mi-a adus liniştea
dintr-o singuratică
fire tăcută de ceas
care ştie să aştepte
clipa unui gând bun...
Şi mi te-a adus
din amintirea caldă
a unui suflet care
nu şi-a trădat iubirea
pecetluită în cărţi
de gânduri şi de suflete...
La fiecare pas
câte un semn,
la fiecare ceas
câte o amintire
şi-n fiecare gând
câte cineva
cu o şoaptă
dintr-un timp
către altul...
Fiecare pas -
câte o rază
fiecare ceas -
câte o umbră
şi fiecare gând
câte o şoaptă
ca o parolă,
ca o cheie
pentru jocurile
ce n-au apucat
să înceapă
în ceasurile
ce
vor
mai
fi...
Ceasul cel mare n-are ore deloc
stă degeaba pe fază
Timpul tot stă şi leneveşte în loc
nu îl interesează...
E întuneric în oraş şi acum
nu este nimeni pe stradă,
luna şi stelele-s pierdute în fum -
de unde chef de paradă?!...
Noapte e rece şi bolnavă de fel
de-o mare singurătate
când ziua, lumea fără gânduri şi ţel
orbecăie mai departe
Iar dimineaţa de-ar veni n-are rost
să ne mirăm cum o noapte
se-mbracă şi apoi porneşte la drum
cu-aceleaşi semne de moarte
În jur şi în gol
universu-ţi orbita
la ceas de orbiri.
Niciun cititor de gând
nu-ţi ştia visul de zbor...
Ai deschis fereastra dimineţii reci
să mai intre vântul să te-atingă
amintind de-un ceas la care ştii că pleci
şi de-un gând ce azi o să se stingă
Fără niciun zgomot ai pornit la pas
şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă
ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas
decât o poveste inutilă
Ai deschis fereastra dimineţii reci
să mai intre vântul să te-atingă
amintind de-un personal cu care pleci
şi un vis ce azi o să se stingă
Toţi se miră azi cum ai putut să pleci
şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă
nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu
când vor reuşi să te mai vadă
Ai deschis fereastra dimineţii reci...
şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...
Subtil e-un dans de frunze ruginite
ce le-a decolorat uscatul vânt
şi imediat coboară pe pământ...
rănite şi cu mult prea obosite
În ceasul cel cu ore-mbătrânite
din toamna-n care timpul ne-a înfrânt,
Subtil e-un dans de frunze ruginite
ce le-a decolorat uscatul vânt.
Orgoliile tac azi prăbuşite
într-o mansardă gri cu nori şi vânt
când toamna vine cu-al romanţei cânt
la vârsta când cu toate stau smerite
subtil e-un dans de frunze ruginite...
Dar parcă am uitat să te mai chem
dintr-o scrisoare sau fotografie
să-mi amintesc ce-a fost şi ce suntem...
Dar parcă am uitat să te mai chem
în ceasul cel oprit în vis etern
şi în târziul timp de elegie
dar parcă am uitat să te mai chem
dintr-o scrisoare sau fotografie...
În imagine: autorul faţă-n faţă cu tabloul "Capitolul 10: Noi suntem", de Miruna Cojanu
“Mai stai!
Ora fără timp
Nu cunoaşte despărţire!”
Vremea se făcu
De când ceasul a stat
Aşteptând o clipă
Care nici ea
Nu ştia
Şi şi-a luat bilet
Şi a plecat...
“Mai stai!
Ora fără timp
Nu cunoaşte despărţire!”
Dar nici timpul
Nu ştie ce gânduri
Putea aşterne inima
Care a amorţit
într-o umbră de iubire
ce-a tăcut
şi a murit
“Mai stai!
Ora fără timp
Nu cunoaşte despărţire!”
Dar nici ce gând
şi-a luat iubirea cu ea pe drum
la tren de noapte
şi de despărţire...
Ratacind între cărțile vechi
Te îmbăiai în ploile de praf
Ale amintirilor
Rătăcind în foaierul
Amintirilor de împrumut
Te făceai că plouă
Nemaiauzind
Flashurile realității
Prea tarziu
Pentru ceasul vieții
Care nu știe a citi
Cărțile în ploi
De amintiri
S-a luminat a ploaie
peste amintirile
cu parfum de praf
din podul inimii...
Se tot făcuse timpul
de pe vremea în care
ceasul a stat
peste clipa ce-am iubit-o,
dar care s-a dus
şi nu m-a văzut...
şi oricum n-avea cum!...
S-a luminat a ploaie
peste amintiri,
dar ce să ştie meteorologii
despre potopul
ce mi-a luat fotografiile
uitate ale sufletului
pe apa zilei relelor?...
Şuieram
a semnal de soare
după gânduri întârziate
într-o noapte aleatorie
dar parcă
mult prea bine aleasă
Se anunţa
ca-n Gara de Nord
Noua Săptămână
de doar 8 zile
a câte 25 de ore
(Ce oră fără timp,
dă-o-ncolo;
Oricum timpul cel tâmp
şi-a luat tinicheaua
de gât
şi s-a dus...)
Dar vai,
ce ceas să ne sune
când o veni ora
adevărurilor nespuse
rămase-ntr-o biată
şi nescrisă carte
care-i doar inima?...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Ce cauţi azi în calea mea?
Ceasu-i târziu şi-mi tulburi liniştea
Mă urmăreşti la orice pas
N-ai înţeles sau poate
nici nu vrei să ştii măcar că
Refren:
Azi e prea târziu şi-acum
eu mi-am ales alt drum
un alt drum din care nu pot să mă-ntorc nicicum căci
Azi e ceasul prea târziu
şi mâine am să fiu
mai departe poate însă unde nici acum nu ştiu
Ce cauţi iar în drumul meu
Nu înţelegi că tu-mi faci numai rău
De s-ar putea, pleacă de-acum
N-ai înţeles sau poate
nici nu vrei să ştii măcar că
Refren...
Bridge:
Este prea târziu acum
trebuie deja să plec la drum
Filmul cel vechi s-a rupt,
totu-i deja trecut şi
Refren...