Vilanella rătăcitorului

 

Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine 

şi-alergi nesăbuit din tren în tren 

după un amărât pustiu de bine...

Eşti obosit şi ai uitat de tine

de când alergi pe drumul tău etern

şi iar te-ai rătăcit pe căi străine 

N-ai acte, n-ai averi şi n-ai pe cine

să-ntrebi când vei ajunge-n cel eden

după un amărât pustiu de bine...

Abia de ştii când pleacă şi când vine

un tren pe drumul lung şi tot mai tern

şi iar te-ai rătăcit pe căi străine 

Te-opreşti şi obosit, şi vai de tine,

cerşeşti mult prea vocal şi prea obscen

după un amărât pustiu de bine...

În timpuri mult prea aspre şi haine

prin lume eşti un biet ipochimen

Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine 

tot căutând un biet pustiu de bine...

Rondel cu intalnire

 

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult,

Dar nu mai am răbdare să ascult

De visele pierdute printre fapte.

Din zi în zi şi noapte după noapte

Ne tot uscăm mai mult şi tot mai mult

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult.

Ne pleacă-n grabă fără bani şi acte

Un gând uşor timid şi prea tăcut

Ce ne-ar fi spus doar dac-ar fi putut

Să ne mai întalnim la tren de şapte

In faţa unui gând ascuns prin şoapte...

Iluzie cu peron de Vest

 

Dacă mâine

nu-i decât un ieri

în oglinda altuia,

mai stai o clipă

cam cât o lună

din anul în care

timpul s-a oprit

pentru noi 

şi pentru rămăşiţele

unei iubiri care

nu ştie întârzierile

sufletelor fugite

cu sorcova

în voiaj de rătăcire

şi pierzanie

Unde oare rătăcești

muzica: Codruț Croitoru
text: Marius Ionescu

Merg pe străzi întunecate şi de lume uitate
pas cu pas îmi vin în cap doar amintiri care dor
cu imagini prea ceţoase şi distorsionate
şi cuvinte nerostite la momentul lor

Şi unde eşti oare, tu, vis din trecut?
Imaginea ta din filmul cel rupt
unde oare s-a pierdut,
prin care noapte de mai s-a pierdut?

Eu nu am să mă las şi-am să-ntreb lumea toată;
nu pot să mai rezist să te-aştept chiar o viaţă
Am să aflu cândva,
am să aflu cumva
unde eşti
unde eşti

Eu nu am să mă las şi-am să-ntreb lumea toată;
nu pot să mai rezist să te-aştept chiar o viaţă
Pe străzi am s-alerg
şi-orice om am să-ntreb
unde eşti
unde oare rătăceşti

Rătăcesc pe strada ta cum hoinăresc prin vise
fără bani şi-n buzunarul de la piept cu o stea
însă tot mai cred că pot găsi şi porţi deschise
unde doar cu un sărut m-aşteaptă dragostea

Ora noastră

Priveşte cum timpul
s-a oprit la comandă
şi a adormit cuminte
ca un bebeluş:
Uite-aşa, special pentru noi
Să mai stăm să vorbim
oraşul să-l bântuim,
să ne rătăcim cântându-ne
poveştile pe străzile
din ce în ce mai pustii
ale oraşului
din ce în ce mai prieten...