Iluzie cu zvon

 

Un zvon de gând

s-a dus cu sufletul

pe calea unei sâmbete

ce tace în somnul clipei..

Tanka

 

Vântul printre crengi

şi tăcerea unei vremi

blocate-n gânduri...

Toamna-şi leapădă haina

în clipa ce-a îngheţat...

Scrisoare toamnei

Doamnă toamnă,

mai lasă-mi mângâierea

ce m-a eliberat

din neputinţa

unei confruntări

cu durerile amintirii...

Mai lasă-mi atingerea

unei clipe care cu smerenie

m-a vindecat din

greaua durere

a dorurilor...

Şi apoi, mai lasă-mă...

în zadarnicul suflet

s-a mai înfiripat un dor

de ducă şi de fugă

spre alte anotimpuri...

Stare de contemplare

 

Şi totul se preschimbă

dar numai tu rămâi

ca-n vremea visului..

Şi totu-ncet se schimbă

ca gândul ce se plimbă

cu clipa cea dintâi

şi totul se preschimbă

şi numai tu rămâi...

În imagine, tabloul "Capitolul 13: Ea aşteaptă mereu", de Miruna Cojanu

Rondel cu clopote

 

Bat clopote de amintiri prin gand

La ceasurile fara timp de goana

Dar nu se-alina-asa ca orice rana

O clipa asternuta intr-un rand

In clipa-n care ore noi vibrand

Veneau in pas boem de buna seama

La ceasurile fara timp de goana

Bat clopote de amintiri prin gand

In ziua-n care gandul nostru bland

Plecase in voiaj de mare goana

Unde nici gandul nu mai stie teama

Si tot mai umbla ratacind in vant

Bat clopote de amintiri prin gand...

Mai aşteptăm

 

Mai aşteptăm

o clipă, o viaţă

sau cât se va scrie

şi se va prescrie

până la data

noii consultaţii

şi investigaţii

Mai aşteptăm

o oră, o secundă

sau cât se va zice

până se va dezice

gândul de suflet

pe-al vieţii umblet

Mai aşteptăm

atât cât se pare

că trebuie în lumea mare

să stăm cu ochii-n soar

în aceeaşi sală de aşteptare

Iluzie cu peron de Vest

 

Dacă mâine

nu-i decât un ieri

în oglinda altuia,

mai stai o clipă

cam cât o lună

din anul în care

timpul s-a oprit

pentru noi 

şi pentru rămăşiţele

unei iubiri care

nu ştie întârzierile

sufletelor fugite

cu sorcova

în voiaj de rătăcire

şi pierzanie

Iluzie cu despărţire la tren de seară

“Mai stai!

Ora fără timp

Nu cunoaşte despărţire!”

Vremea se făcu

De când ceasul a stat

Aşteptând o clipă

Care nici ea

Nu ştia

Şi şi-a luat bilet

Şi a plecat...

“Mai stai!

Ora fără timp

Nu cunoaşte despărţire!”

Dar nici timpul

Nu ştie ce gânduri

Putea aşterne inima

Care a amorţit

într-o umbră de iubire

ce-a tăcut

şi a murit

“Mai stai!

Ora fără timp

Nu cunoaşte despărţire!”

Dar nici ce gând

şi-a luat iubirea cu ea pe drum

la tren de noapte

şi de despărţire...

Joc de suflet

Cu ochii-n cerul tăcut

de atâtea stele-n concediu,

ascult o inimă

ce-mi cântă de stea...

Cu gândul în direcţii aiurea

de-atâta haos pe cap de suflet,

văd o clipă

ce-aleargă pe-o linie moartă

Şi-abia atunci când se va opri

va şti el gândul

de sufletul ce tace

asurzit de zgomotul vieţii

Iluzie de primăvară

S-a luminat a ploaie

peste amintirile

cu parfum de praf

din podul inimii...

Se tot făcuse timpul

de pe vremea în care

ceasul a stat

peste clipa ce-am iubit-o,

dar care s-a dus

şi nu m-a văzut...

şi oricum n-avea cum!...

S-a luminat a ploaie

peste amintiri,

dar ce să ştie meteorologii

despre potopul

ce mi-a luat fotografiile

uitate ale sufletului

pe apa zilei relelor?...