Cu ochii-n cerul tăcut
de atâtea stele-n concediu,
ascult o inimă
ce-mi cântă de stea...
Cu gândul în direcţii aiurea
de-atâta haos pe cap de suflet,
văd o clipă
ce-aleargă pe-o linie moartă
Şi-abia atunci când se va opri
va şti el gândul
de sufletul ce tace
asurzit de zgomotul vieţii
