Triolet cu ochii de deochi

 

Şi-acum arată-ţi ochii de deochi

ca arma pregătită de onor

din seara-n care tu m-aveai la ochi

Şi-acum arată-ţi ochii de deochi

privindu-mă în chipul bazaochi

şi parcă mereu gata de omor

Şi-acum arată-ţi ochii de deochi

ca arma pregătită de onor...

Destin sarcaustic

Ochii cerului

aşteptau în ploaia

amintirilor tăcute

şi-mi spuneau

că le pare rău...

Ascultam, 

dar sufletul râdea 

de sinistra lor 

comedie amară...

Ochii cerului

plângeau strigând

după gândul care fugea

să prindă ultimul tren...

Tăceam, 

ascultam,

dar şi eu aşteptam

trenul spre alte lumi 

de lumină...

Ochii cerului 

se opriră din plâns

şi tăcură....

Orele târzii

nu cunosc tristeţile

rămase în timpul 

ceasurilor dereglate

Joc de suflet

Cu ochii-n cerul tăcut

de atâtea stele-n concediu,

ascult o inimă

ce-mi cântă de stea...

Cu gândul în direcţii aiurea

de-atâta haos pe cap de suflet,

văd o clipă

ce-aleargă pe-o linie moartă

Şi-abia atunci când se va opri

va şti el gândul

de sufletul ce tace

asurzit de zgomotul vieţii

Iluzie cu zbor

Levitând,

Am privit lumea

Prin ochi de ziar

Si am vazut-o

zburand în jos,

In adanc

Si în van...

Iluzie cu lună peste IOR

Am văzut seara
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă...

Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost...
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva

Am văzut luna plină
făcând "Jos Textila"
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut...

Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine...

Noi doi

- Numele ereticilor pe toate gardurile -

Iubirea noastră
s-a scris pe-un colț de cer
al ochilor tăi
(e de ajuns și atât,
nu-l vedem decât noi).

De ce să ne mai dezbrăcăm
de secretele pe care și așa
toată lumea le știe?!
Da, da...
vezi că e un graffitti cu noi
pe la gară
pe zidul magaziei de mărfuri
cu fața către
cartierul-care-nu-i-cartier
și altul pe opusă
cu semne de tip
"Cărați-vă!"
"Mai lăsați-ne!"
"Roiu!!"
asta ca doar-doar
odată s-o ștergem...

La fiecare poartă
(albastră sau nu)
a orașului,
câte-un semn;
nu că ar deranja,
ci din contră:
semnul lor
mărește semnul
iubirii noastre
scrise pe-un colț
din cerul ochilor tăi!...