Vianella oraşului din insulă

Un oraş pe-o insulă clădit

ne-a făcut chemare într-o zi

şi un ritm abulic ne-a primit

Haosu-i nebun ne-a copleşit

deşi nu părea decât a fi

Un oraş pe o insulă clădit

Noi păşeam asfaltul său topit

când un cântec-haos ne vorbi

şi un ritm abulic ne-a primit,

doar că spaţiul cam îngrămădit

explodă şi-ndată mai sădi

un oraş pe-o insulă clădit

şi-ncă unul a mai răsărit

din beton şi fiare mii şi mii

şi un ritm abulic ne-a primit...

Când la-ntoarcere ne-au iscodit

noi am început a povesti

"Un oraş pe-o insulă clădit

şi un ritm abulic ne-a primit"

Imagine: My dress hangs there, de Frida Kahlo

Haiku

Umbletul ploii

în tăcerea ceasului

ritmuri din haos

Joc de suflet

Cu ochii-n cerul tăcut

de atâtea stele-n concediu,

ascult o inimă

ce-mi cântă de stea...

Cu gândul în direcţii aiurea

de-atâta haos pe cap de suflet,

văd o clipă

ce-aleargă pe-o linie moartă

Şi-abia atunci când se va opri

va şti el gândul

de sufletul ce tace

asurzit de zgomotul vieţii

Antidot

Iubire,
uită haosul
ultimelor zile şi
ia acest antidot:
noaptea aceasta
de adevăr,
noaptea noastră
a iubirii supreme,
cât toate zilele noastre
împreunate
pentru totdeauna...

Jack is back

"Bine-ați venit, rău ați nimerit!"
(din filmul "Terminus Paradis")

Orașul fumegă de știri
cît o termocentrală
blestemată să lucre
pînă la suprasaturație...

Toată lumea s-a strîns la sfat;
pare să știe tot ce mișcă
vociferînd cît un set de Marshall-uri;
ziarele-s inutile,
iar talk-show-urile-s ocupate
cu noua politică a inaniției

Ferice de tine, iubito!...
Nu te mai obosi
să mă-ntrebi de vîntul
și "foamea" ce m-a adus
și cum am trecut puntea mulțimii!...
Nu te bucura,
dă-l încolo de zîmbet;
mîine-i ziua cea mare:
mulțimea va veni aici,
va înconjura casa inutil-baricadată
să dea buzna,
să mă calce-n picioare,
să-mi expună cadavrul în bîlci
ca mai apoi să mă facă erou...

Noaptea în oraș

Oraș străin, în care azi pășesc pentru prima dată....

O casă aparent banală, ce se dovedește a fi
o vilă în toată regula,
zi de sărbătoare, petrecere privată
invitați fel de fel.
Eu - în deschidere, plus trupă de prieteni,
public fără simț al valorii,
fără reacții la ceea ce le-am cântat...

Ieșire pe stradă, aerisire, plimbare...
Rătăcire în labirintul străzilor,
Oameni care mă privesc
ca pe un ciudat
Urmărire ca-n filmele cu gangsteri,
fugă, speranță de salvare,
casa regăsită.

Ochii tăi albaștri apăruți în nu mai știu în ce fel
Poala ta caldă ce mi-a șters orice gând ciudat,
Sărutul tău ce m-a trezit la realitate.