Triolet cu omul din oglindă

 

Vorbești cu un om din oglindă

Un om care nu te cunoaște

Și-acum a zbughit-o colindă

Vorbești cu un om din oglindă

Ce-aleargă acum să te prindă

Să-ți spună ce viață te paște!

Vorbești cu un om din oglindă,

Un om care nu te cunoaște...

Triolet de câmpie

 

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

pe care lumea îi credea doar laşi...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de flori pornite cu un gând poznaş

într-un alai speriat ca de furtuni...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

Iluzie cu semne

 

La fiecare pas

câte un semn,

la fiecare ceas

câte o amintire

şi-n fiecare gând

câte cineva 

cu o şoaptă

dintr-un timp

către altul...

Fiecare pas - 

câte o rază

fiecare ceas - 

câte o umbră

şi fiecare gând

câte o şoaptă 

ca o parolă, 

ca o cheie 

pentru jocurile

ce n-au apucat

să înceapă 

în ceasurile 

ce

vor

mai 

fi...

Rondel cu comunicare defectuoasă

 

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

că nu suntem copii, nu suntem laşi

şi n-are rost s-ascundem că ne ştim

Ne-ar spune chiar şi pe un ton gingaş

de-am şti să le-ascultăm făr'să zorim

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

Chiar cu talentul unui actoraş,

atunci când noi cafeaua ne sorbim

cu cântul lor pestriţ şi cam poznaş

aşa ne-nvaţă să ne mai iubim

tăcerile din zgomot de oraş...

Blues de gânduri

 

Gânduri naive

desenate-n nuanţe gri,

puzzle de suflet

în bucăţi cam mii şi mii;

piesele-absente

nu mai ştiu a le găsi...

Lumea e multă,

însă oamenii puţini,

suficienţă,

viziuni de vizuini...

Ce să mai cauţi?

Eşti străin între străini...

Cine s-asculte

când abia se-ascultă ei?...

Cine să vadă

când sunt orbi şi derbedei

în paşi de Panzer

fără gânduri şi idei?...

Gânduri naive

desenate-n nuanţe gri,

umbre bolnave

după paşii noştri vii;

piesele-absente...

tu mai ştii a le găsi?...

Oraşul l-aş picta

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

Stau acum şi văd oraşul

cu griul său obsedant

văd cum el de boală zace

în gânduri ce tac enervant.

 

tare aş vrea descopăr o cale

şi să-l vindec cumva

oraşul de-atîta tristeţe,

să-l transform în lumea mea…

 

Anterefren:

 

De-aş putea,

oraşul astăzi l-aş picta

cum este lumea mea!

L-aş picta

aşa cum am visat cândva...

 

Refren:

 

Aaaaaaaaaaaa

Na na na na na na

Eu oraşul l-aş picta

aşa cum am visat cândva

 

Nici nu ştiu ce mai pot face

cu-oraşu-acesta pierdut

Când lumea îmi spune să-i dau pace

să îl las aşa

 

Tare aş vrea descopăr

o cale să vindec cumva

oraşul de-atîta tristeţe,

să-l transform în lumea mea...

 

Anterefren

Refren(x2)

Anterefren

Refren(x3)

Ploaie urbană

Dar ce mai e ploaia

În ziua când soarele

Râde sarcaustic

Mării de oameni

Alergând în valuri

Spre adăpostul

Care nici măcar

n-a fost conceput....

Am avut un vis

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

Am avut un vis

Când m-am trezit, eu mi-am promis

C-am să vi-l povestesc

şi-am să vă-ntreb de ce să nu trăim

într-o lume dintr-un vis

coborât din paradis

e o lume cu minuni,

unde toţi putem să fim mai buni

poate că-ntr-o bună zi

visul meu chiar se va împlini... 

Am avut un vis

ştiu că îmi veţi spune precis

că e un gând naiv

Ceva ce n-are cum sa se intample

Dar aş vrea să m-ascultaţi

vă gândiţi şi reflectaţi

la povestea ce o spun

celor care au un suflet bun

Doar asa-ntr-o bună zi

Visul meu chiar se va împlini...

 

În visul de ieri

vă chem şi tot sper

că lumea de mâine va fi

o lume mai bună şi

vom clădi doar minuni,

vom fi toţi prieteni buni

şi doar dacă-n zori de zi

visul meu se va îndeplini...

  

Am avut un vis

ştiu că îmi veţi spune precis

că e un gând naiv

Ceva ce n-are cum sa se intample

Dar aş vrea să m-ascultaţi

vă gândiţi şi reflectaţi

la povestea ce o spun

celor care au un suflet bun

Doar asa-ntr-o bună zi

Visul meu chiar se va împlini...

Luni și sori

Luni și sori

Își dau mâna

Pentru o nouă misiune

Deasupra orașului cel

Mare, tăcut și adormit

Dar ce să știe ei

De prietenia ce stă

Și jelește 

Învelită în ziare

De scandal și mizerie

Și ce să le pese

De adevărul care

Cerșește dreptate

Și iertare

Trecătorilor cu lentile

De contact de cal

Și timpane de tablă

Luni și sori

Și-au dat mâna

Dar dacă ne-am da-o și noi...

Ah, ce mai lumină!...

Nu Uita

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

 

I:

 

Hei,

stai şi ascultă

poate n-ai să înţelegi

sau poate n-ai să crezi

Azi

e ziua cea mai bună

să păşeşti cu dreptul

fiindcă nu ai ce să pierzi

 

Prechorus:

 

N-ai de ce să stai, să te gândeşti în van

Crede-n tine orice-ar fi si nu, nu renunta

 

CHORUS:

 

Nu uita sa crezi si in minuni

Nu uita, mai sunt si oameni buni

Nu uita, de tot ce e frumos

Cand crezi ca totul e pe dos

Nu uita, si tu ai sansa ta

Sus pe cer tu ai o stea

Si atunci cand ti-o fi greu tu nu uita

 

II:

 

Stai,

ce te grăbeşte?

N-are rost să fugi,

să te ascunzi în umbra ta!

Azi

poate chiar şi mâine

soarele se-arată

strălucind cu raza sa

 

Prechorus 2:

N-are rost să plângi singurătatea ta

Crede-n tine orice-ar fi si nu, nu renunta

Iluzie cu lună peste IOR

Am văzut seara
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă...

Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost...
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva

Am văzut luna plină
făcând "Jos Textila"
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut...

Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine...

E furtună între noi

muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu

Lumea-mi vorbeşte
toată lumea-mi vorbeşte, dar nu-nţeleg
chiar nu pricep ce spune
de fapt nici nu vreau să ascult
Ei se uită la mine
Toți se uită la mine ca la un nebun
şi mi se pare mult,
mi se pare mult prea mult...

Anterefren:

Și alerg către soare,
da, alerg
spre un cer senin pe-un timp...

REFREN:

De furtună între noi
ce am fost odată doi
fericiţi ca doi copii
pe sub norii cei mai gri...
E furtună între noi
nu mai ştim ce-nseamnă doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi

Alerg departe
alerg cu un tren personal
sperând la o vreme mai bună
sperând însă iar...
Ei se uită la mine
toți se uită la mine ca la un nebun
și mi se pare mult,
mi se pare prea mult acum!...

Anterefren...

Refren(x2)

Refren final:

E furtună între noi
ce am fost odată doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi

Ar fi de ajuns

Ar fi de ajuns un cântec
care să ne facă să ne apropiem,
să-l cântăm tot mai tare
până trezim lumea
care să cânte cu noi...

Ar fi de ajuns un vers
care să aibă sens
încât să amintim lumii
cine suntem şi ce vrem
în acest spaţiu şi timp...

Ar fi de ajuns un gând bun
ca un vers de cântec,
doar să aibă cine să-l cânte...

După o umbră

Trecea o umbră
pe o stradă veche
unde rar se găseşte
picior şi ţipenie de om.
Acolo unde poveşti
te cheamă,
te înconjoară
curgând în cântece
de la fiecare geam
al caselor...
Acolo unde nimeni
nu cunoaşte
decât prieteni.
Şi am păşit
ademenit de glas
pas după pas
şi am aflat
visul meu uitat...

Strada cu lumini

muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu

I:

Pe o stradă cu lumini,
Oamenii din nou zambesc;
ca într-un basm păşesc
fericiti ei se privesc
Pe o strada cu lumini...
Iar acum ca niciodat
stele cad în părul tău
şi pe strada cu amintiri,
Vreau să ne plimbăm din nou

prerefren:

prin zăpadă iar să alergăm
şi cu bulgări noi să ne luptăm

Refren:

Strada-i plină de lumini
ce te-ndeamnă să porneşti
către bradul cu-amintiri,
către casa din poveşti

II:

Pe o stradă cu lumini,
toţi copiii-s fericiţi
aşteptându-l pe Moş Crăciun
obosit de-atâta drum
pe-acea stradă cu lumini...
Si acum ca altadat
Inchid ochii si zambesc
Si as vrea sa pot primi
Darul meu cel mult visat

prechorus:

Pentru noi toti drumul s a deschis
Bine ai venit la mine n vis

Refren...

Iluzia umbrelor

Luminaţie a giorno,
uşi încuiate
nici ţipenie de om
Doar umbre ce râd
şi se joacă de-a puia-gaia
cu nervii noştri
şi fac haz,
şi se distrează
şi ne sfidează
şi nu se văd
dar le simt
cum ne râd în hohote
de cum batem în zadar
la poarta raiului...

Întâmplarea fiinţelor noastre

Încercai să-mi povesteşti
despre-un vis pe care l-ai avut cândva
plin de viaţă şi de tot ce se poate
de dragoste, gânduri, de oameni,
de roşul de vest şi et caetera...

Însă tot ce-mi povesteai
eu simţeam c-am mai trăit cândva
proiectându-mi ca-ntr-un film; ce poveste!
Ştiam totul pe de rost, în detaliu
fiindcă simţeam că-i povestea mea!...

Ce vis, ce-amintiri

prin ceaţă-alergând
Nori de iubire dintr-o lume
ce-a fost cândva,
ce s-a-ntâmplat cumva!
Şi doar tu şi eu
vorbeam de-acest vis într-o doară
fără ca să ştim,
fără să ne gândim
că am fost cândva faţă-n faţă
şi am trăit în aceeaşi trecută viaţă
prin ceaţă şi fum
prin vis alergând...

Pas după pas

muzica: Codruț Croitoru
versurile: Marius Ionescu

Străzile sunt pustii; seara a venit,

Printre oameni te pierzi și ești obosit,

pas după pas

răsunând într-un glas...

Niciun prieten pe strada-nvelită-n fum

ca un vis de copil ce se stinge-n scrum

pas după pas -

asta-i tot ce ți-a rămas...

Nu-i nimic, n-ai de ce să te temi așa;

Dincolo de nori e drumul către Steaua ta...

Umbre ce te-au urmărit cândva

pot ieși acum din calea ta

Umbre din trecut

au plecat de mult;

crede-n tine și-ai să poți zbura.

Într-o zi, dimineața, te vor trezi

doar bătăile ceasului inimii

pas după pas

răsunând într-un glas

Poate-i vremea ca tu să pornești la drum,

să lași totul în urmă chiar acum

pas după pas -

asta-i tot ce ți-a rămas...

2015

Jack is back

"Bine-ați venit, rău ați nimerit!"
(din filmul "Terminus Paradis")

Orașul fumegă de știri
cît o termocentrală
blestemată să lucre
pînă la suprasaturație...

Toată lumea s-a strîns la sfat;
pare să știe tot ce mișcă
vociferînd cît un set de Marshall-uri;
ziarele-s inutile,
iar talk-show-urile-s ocupate
cu noua politică a inaniției

Ferice de tine, iubito!...
Nu te mai obosi
să mă-ntrebi de vîntul
și "foamea" ce m-a adus
și cum am trecut puntea mulțimii!...
Nu te bucura,
dă-l încolo de zîmbet;
mîine-i ziua cea mare:
mulțimea va veni aici,
va înconjura casa inutil-baricadată
să dea buzna,
să mă calce-n picioare,
să-mi expună cadavrul în bîlci
ca mai apoi să mă facă erou...

...Legătura la Piatra Olt!

Privește gîndurile noastre

Cum pășesc în zbor

De pe un mal

Către celălalt

Îmbrățișîndu-se

Ca doi îndrăgostiți

Făurind o punte

Așa-zis imposibilă

Deasupra adîncului hău

numit cotidian...

Să tot pornim cu ele

La o vînătoare

a momentelor oportune

De-a le expune

într-un discurs

Pe șleau

și pe două voci

De pe cea mai înaltă culme

Către mulțimea

ce ascultă perplexă

Neștiind să mai dea replici!...