Ca şi când n-aveau altceva de făcut
decât să ne ia la bani mărunţi,
s-a întâmplat
să ne dezbrăcăm de secrete
în faţa lor,
şi n-au crezut
şi ne-au închis
departe de lume...
Ca şi când n-ar fi fost de ajuns,
ne-am susţinut pledoaria
în faţa lor
şi ne-au trimis surghiun
pe insula exilaţilor...
Tot a fost ceva,
căci departe de lumea lor
forţată la inaniţie
şi autocanibalism,
am dat naştere
unui nou univers!...
Ce fericire!...
Rătăceam orașul la pas
căutându-te
și ploua cu lacrimi de soare
Știam că
era ziua noastră de plimbare
dar tocmai îmi amintisem
că fericirea, bat-o pacostea,
nu cunoaște personalul de 11
care mi te-a luat
"la zi cu soare
din sudul cel mare"
și nici eu vreun accelerat
care să te prindă din urmă...
Lumea-ntreabă de tine
și de noi
- că parcă ar și ști să dea sfat -
dar știu ei oare
"unde-i ieșire
dacă asta-i intrare?"?...
Lumea-mi vorbeşte
toată lumea-mi vorbeşte, dar nu-nţeleg
chiar nu pricep ce spune
de fapt nici nu vreau să ascult
Ei se uită la mine
Toți se uită la mine ca la un nebun
şi mi se pare mult,
mi se pare mult prea mult...
Anterefren:
Și alerg către soare,
da, alerg
spre un cer senin pe-un timp...
REFREN:
De furtună între noi
ce am fost odată doi
fericiţi ca doi copii
pe sub norii cei mai gri...
E furtună între noi
nu mai ştim ce-nseamnă doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Alerg departe
alerg cu un tren personal
sperând la o vreme mai bună
sperând însă iar...
Ei se uită la mine
toți se uită la mine ca la un nebun
și mi se pare mult,
mi se pare prea mult acum!...
Anterefren...
Refren(x2)
Refren final:
E furtună între noi
ce am fost odată doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Să plouă!
Atât cât ar fi fost de-ajuns
ca să ştiu că vei veni.
Să plouă
să mai alerg după stele ce cad
din nori
Să plouă
să mai alergi după ziua
care se duce
Să plouă
să mai batem străzile
făcând haz
de cei ce fug speriaţi
care-ncotro
Să plouă...
...şi atât!
Te-ai trezit de dimineaţă
şi-ai privit pe geam
Lumina acelaşi soare
frunzele din ram.
Poate nu simţeai nimic;
doar frânturi de vis
îţi spuneau că este ziua
viitorului promis.
Înger cald şi blând
n-am decât un gând
pentru tine risipit în vânt.
Hei tu, nu te-opri nicidecum!
Doar tu poţi să ştii pentru tine ce-i bine
Hei tu, ştiu că drumul e lung
însă ştii că doar aşa
ai să poţi s-ajungi cândva
pe steaua ta...
Te-ai gândit să pleci de-acasă
că nu-i timp să stai
Lumea te vorbea prin spate,
nu îi ascultai
şi mergeai tot mai departe
către visul tău
Nu te-mpiedica nimic,
treceai prin orice hău.
"Bine-ați venit, rău ați nimerit!"
(din filmul "Terminus Paradis")
Orașul fumegă de știri
cît o termocentrală
blestemată să lucre
pînă la suprasaturație...
Toată lumea s-a strîns la sfat;
pare să știe tot ce mișcă
vociferînd cît un set de Marshall-uri;
ziarele-s inutile,
iar talk-show-urile-s ocupate
cu noua politică a inaniției
Ferice de tine, iubito!...
Nu te mai obosi
să mă-ntrebi de vîntul
și "foamea" ce m-a adus
și cum am trecut puntea mulțimii!...
Nu te bucura,
dă-l încolo de zîmbet;
mîine-i ziua cea mare:
mulțimea va veni aici,
va înconjura casa inutil-baricadată
să dea buzna,
să mă calce-n picioare,
să-mi expună cadavrul în bîlci
ca mai apoi să mă facă erou...