Am să-ţi spun iubire...
N-are rost să-mi arăţi acte;
n-au niciun sens...
şi eu le-am aruncat pe-ale mele
într-o valiză grea
cu păcate şi dileme
în ziua-n care am aflat
că formalităţile
ne lasă fără fondul
şi-aşa tot mai greu de pictat
într-o frescă grotescă
a vieţii...
Desen de Marius Ionescu
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
(Să plouă!)
Să se şteargă urmele!
(Să plouă!)
Să se pună în arhivă!
(Să plouă!)
Să spele păcatele!
(Să plouă!)
Focurile să le stingă!
(Să plouă!)
Totul să se termine!
(Să plouă!)
Să spele păcatele!
(Să plouă!)
Nu cumva să mai rămână!
(Să plouă!)
Vreo umbră de urmă!
(Să plouă!)
Şi să mă-ntoarcă din drum
(Să plouă!)
Că am fost prea ocupat
(Să plouă!)
Şi poate nu te-am văzut
(Să plouă!)
Cine eşti cu-adevărat!
(Să plouă!)
Să te-ntoarcă din drum
(Să plouă!)
Să te dezbrace de machiaj
(Să plouă!)
Să te dezbrace de minciuni
(Să plouă!)
Să te-arăţi de ai curaj!
(Să plouă!)
(Să plouă!)
(Să plouă!)
(Să plouă!)
(Să plouă!)
(Să plouă!)
(Să plouă!)
(Să plouă!)
E simplu, prea simplu:
Când s-a scris cântecul nostru,
cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte
şi a rămas în aer până la primul vânt
de poluare prozaic-păcătoasă...
Când s-a scris cântecul nostru,
cei care l-au scris n-au ştiut
că va veni clipa când ceasuri bolnave
vor bate-ntr-o poartă încuiată
de blesteme şi păcate...
E simplu, prea simplu:
Când s-a scris cântecul nostru,
nu s-au gândit că oamenii
îl vor mai asculta
îl vor mai cânta
şi-l vor mai şi crede...
