Trecea aşa frumoasă şi cu paşi de dans
pe strada mea de nicăieri
şi ea părea desprinsă toată dintr-un basm
pe care-l ascultam mai ieri
Iar dansul ei plutea atunci pe strada mea
pe-un cântec doar de ea ştiut
şi mai departe ea s-a dus plutind aşa
pe-un drum către necunoscut
Dar ea...
aleargă din vise în vise
şi ea...
prin gânduri s-a împiedicat
când ea...
păşea pe străduţe proscrise
atunci...
când seara s-a lăsat
Necunoscută şi de neatins părea
ca strada mea de nicăieri
ţipenie de om nu cunoştea de ea
când întrebam prin cartier
Aştept să cadă seara iar pe strada mea
cu stelele din ochii ei
ca să sar gardul şi apoi cu mult curaj,eu să pornesc în urma ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu