Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
ce nu ştie a citi prin rânduri...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
cât stăteam pe şubredele scânduri
de pe banca porţii parcului...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
ce nu ştie a citi prin rânduri...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
cât stăteam pe şubredele scânduri
de pe banca porţii parcului...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar
al străzilor tăcute şi prea ninse
Luminile din strada ta-s aprinse
ca inimile noastre prea cuprinse
când bezna se aşterne iar şi iar...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar...
S-a deschis ca o poveste
strada ta şi m-a primit,
paşii mei străini de toate
pentru-o clipă s-au oprit
Să mai afle despre tine
unde-ai fost, unde-ai plecat,
către care zări străine
cu al nopţii-accelerat..
Inima tot mai întreabă
şi tot stăruie în van,
nimeni nu ştie de tine
şi aşa mai trece-un an
Şi se schimbă, se tot schimbă
vechile gărzi de vecini
iar povestea ta se pierde
ca străinu-ntre străini...
Pășind pe balustradă
Ca pe o stradă ce s-a deschis
Ni s-au deschis și drumuri noi
În pași de zbor
Ploile de tei
Căzute pe strada mea
Cântau pentru noi
Tăcerea străzii tale
Ne-a bătut gongul final...
Lumina străzii
Anunţa venirea ta
Dintr-un timp trecut ;
Dragostea şi-a amintit
Vremea care-o aştepta...
Aseară, cineva
a tras o perdea pe cer
şi a aprins o lumină
Mă miram cine şi-a permis
să uite lumina aprinsă
când nimeni nu coase la gherghef
şi nici spectacol nu s-a anunţat
Dar ai venit
şi m-ai chemat
pe strada goală
şi doar ce-ai fluierat
o dată spre cer
şi se făcu la lume
de atâta lumină...
şi-atunci să vezi spectacol!
Într-o zi,
priveam teatrul străzii
aşa cum te uiţi
la filmele tale
de amor,
de amar
şi de jale
Oraşul surd
şi mult prea absurd
zăcea
pierdut în decor
Mă şi miram
cum de nu le e ruşine
să se dea în stambă
în aşa hal
când nimeni
n-a avut bun simţ
să le plătească
un biet bilet,
să le asculte
aberaţia lor mută -
de unde replici
când
"restul
e
tăcere"?