Draga mea E.,
plusieurs ans après
îţi scriu o scrisoare
cu aceeaşi nebună ardoare,
bântuit de-amintiri,
rătăcit printre multe simţiri
când copilul meu interior
te plânge cu dorul de zbor
spre tărâmul promis
şi spre tine aceea ca dintr-un vis...
Draga mea E.,
plusieurs ans après
mai caut şi-acum
paşii noştri în fum
prin pădurea titanică
şi cu aceeaşi chemare mecanică
la drum de izvoare tulburate
şi trepte de fier chiar ritmate
însă tot copilul meu interior
ce-şi mai aminteşte cu dor,
în timp ce alţi martori oculari
necesită alţi ochelari
că se-apucă şi-mi rescriu povestea
uitând toate-aspectele-acestea...
Dar draga mea E,
bunăoară, chiar sept ans après
am trecut pe acolo
şi am bântuit iar de colo până colo
dar tu nu mai erai
şi nici alta ruptă din rai
n-am găsit şi-aş fi dat şi anunţ
şi-ar fi multe, însă nu mă pronunţ....
Draga mea E.,
te revăd când ascult cântece
mă găsesc într-un hol aşteptând
şi te-aud lângă mine-ntrebând
spuneai că dacă cineva
de mine încearcă să se mai ia
şi asta mă doare,
fac doar "bum şi cade şi moare"
Play the game ascultam
şi în joacă apoi şi intram
şi tot ca atunci mai întâi
mă visez cu tine la căpătâi
şi pornim în plimbare
pe drumul cel mare
care astăzi mă doare
şi-acum "One more night" mai ascult
dar parcă tot "Do you remember?"
mă întreb cel mai mult...
Ehehei...
„blow away, blow away, shine away”
(...)
P.S.
O, draga mea E...
un' te-au ascuns Statele???
