Un zvon de gând
s-a dus cu sufletul
pe calea unei sâmbete
ce tace în somnul clipei..
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
S-a deschis ca o poveste
strada ta şi m-a primit,
paşii mei străini de toate
pentru-o clipă s-au oprit
Să mai afle despre tine
unde-ai fost, unde-ai plecat,
către care zări străine
cu al nopţii-accelerat..
Inima tot mai întreabă
şi tot stăruie în van,
nimeni nu ştie de tine
şi aşa mai trece-un an
Şi se schimbă, se tot schimbă
vechile gărzi de vecini
iar povestea ta se pierde
ca străinu-ntre străini...
Ai deschis fereastra dimineţii reci
să mai intre vântul să te-atingă
amintind de-un ceas la care ştii că pleci
şi de-un gând ce azi o să se stingă
Fără niciun zgomot ai pornit la pas
şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă
ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas
decât o poveste inutilă
Ai deschis fereastra dimineţii reci
să mai intre vântul să te-atingă
amintind de-un personal cu care pleci
şi un vis ce azi o să se stingă
Toţi se miră azi cum ai putut să pleci
şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă
nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu
când vor reuşi să te mai vadă
Ai deschis fereastra dimineţii reci...
şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...
Paşii tăi tăcuţi
se opriră în oglinzi
ce nu te cunosc
Bolnavele amintiri
ţi-au deschis drumul final...
Imagine: "Capitolul 2: Ea pleacă fără să privească înapoi" de Miruna Cojanu
Sursa: https://www.facebook.com/mirunacojanuart