Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult
decât o vorbă fără de trăire!...
Da, ne-am atins privire în privire
şi s-a născut deodată o iubire
şi-un cântec ce mi-e drag să tot ascult!...
Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult!...
Ai deschis fereastra dimineţii reci
să mai intre vântul să te-atingă
amintind de-un ceas la care ştii că pleci
şi de-un gând ce azi o să se stingă
Fără niciun zgomot ai pornit la pas
şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă
ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas
decât o poveste inutilă
Ai deschis fereastra dimineţii reci
să mai intre vântul să te-atingă
amintind de-un personal cu care pleci
şi un vis ce azi o să se stingă
Toţi se miră azi cum ai putut să pleci
şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă
nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu
când vor reuşi să te mai vadă
Ai deschis fereastra dimineţii reci...
şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...
Doamnă toamnă,
mai lasă-mi mângâierea
ce m-a eliberat
din neputinţa
unei confruntări
cu durerile amintirii...
Mai lasă-mi atingerea
unei clipe care cu smerenie
m-a vindecat din
greaua durere
a dorurilor...
Şi apoi, mai lasă-mă...
în zadarnicul suflet
s-a mai înfiripat un dor
de ducă şi de fugă
spre alte anotimpuri...
