...Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri
şi universul cel clădit cândva
s-a năruit din bietele-amăgiri...
Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri;
s-a anunţat povestea şi la ştiri
cutremuru-i zdrobindu-mi inima
...şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri
şi universul cel clădit cândva
imagine: What the water gave me, de Frida Kahlo
"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea
"aşa cum asculţi
plăcile tocite
cu cântece vechi
şi-autoînsuşite
Ca să-ţi aminteşti
totul mai târziu
când pierzi amintiri
zburând în pustiu!
De-asta sunt aici,
să te pot asculta!"
Oglinda bolnavă
plângea, stăruia,
însă inima frântă pleca...
Doamnă toamnă,
mai lasă-mi mângâierea
ce m-a eliberat
din neputinţa
unei confruntări
cu durerile amintirii...
Mai lasă-mi atingerea
unei clipe care cu smerenie
m-a vindecat din
greaua durere
a dorurilor...
Şi apoi, mai lasă-mă...
în zadarnicul suflet
s-a mai înfiripat un dor
de ducă şi de fugă
spre alte anotimpuri...
se opriră în oglinzi
ce nu te cunosc
Bolnavele amintiri
ţi-au deschis drumul final...
Imagine: "Capitolul 2: Ea pleacă fără să privească înapoi" de Miruna Cojanu
Sursa: https://www.facebook.com/mirunacojanuart
Într-o zi,
atârnam de un colţ de suflet
şi mă pregăteam de un avânt
în hăul unei amintiri
Într-o noapte
atârnam de malul unui dor
şi mă apăram de valul
marilor despărţiri...
...şi tot aşa
până în ziua aterizării
pe pământul promis
al iubirii noastre
Bat clopote de amintiri prin gand
La ceasurile fara timp de goana
Dar nu se-alina-asa ca orice rana
O clipa asternuta intr-un rand
In clipa-n care ore noi vibrand
Veneau in pas boem de buna seama
La ceasurile fara timp de goana
Bat clopote de amintiri prin gand
In ziua-n care gandul nostru bland
Plecase in voiaj de mare goana
Unde nici gandul nu mai stie teama
Si tot mai umbla ratacind in vant
Bat clopote de amintiri prin gand...
Dacă mâna ta tace, e pentru că e o scoică
ce-şi ascunde secretele şi amintirile
ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj
de pe mare...
Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val
care urlă din adâncul amintirilor
mesaje de luat aminte şi de învăţat
din stele...
Dar mâna ta
nu era decât o amintire
care n-a mai avut ce rosti
şi tăcu întru eternitate...
rupse florile din noi
lăsând iarba rea
Sufletul mai aşteaptă
primăvara veşnică
În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu
Lumina străzii
Anunţa venirea ta
Dintr-un timp trecut ;
Dragostea şi-a amintit
Vremea care-o aştepta...
Păşeai alene
într-o ploaie de mister
plină de gânduri;
amintirile din vis
îşi cer iarăşi dreptatea...
(după o idee de Isabela Cotelin)
Cu lux de amănunte
şi inima luxată pe viaţă
declar suflet pierdut
în ceţuri de singurătăţi
şi tăceri de oraş părăsit...
Cu lux de amănunte
declar o inimă
ce-şi pierdu luxul
de a mai iubi la fel
ca-n gândul dispărut
în goana trenului
spre alte iubiri
Şi atunci
ia să ne cerem şi noi
dreptul la luxul elementar
de
a
mai
iubi
Ratacind între cărțile vechi
Te îmbăiai în ploile de praf
Ale amintirilor
Rătăcind în foaierul
Amintirilor de împrumut
Te făceai că plouă
Nemaiauzind
Flashurile realității
Prea tarziu
Pentru ceasul vieții
Care nu știe a citi
Cărțile în ploi
De amintiri
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Some years ago
In moments of loneliness
An angel came from the sky
And he told me so :
"Oh please, don't you cry
Forget all your sadness
Look at those gates that opened
To your dream world:
Prechorus :
The angel whispered to me
"I know that you're brave
So come on, follow me"
Chorus :
In the world of fairy tales
Fly away with me
You will be better, trust me now
You will feel so free
In the world of fairy tales
Fly away with me
And you will see the clear blue sky
As you wish to be
Strofa 3 :
Ever since then
I always remember
The angel who came to me
And his warm voice
Prechorus 2 :
I know that you're and you're strong
So just listen close...
Come with me, follow me
Chorus:
In the world of fairy tales
Fly away with me
You will be better, trust me now,
You will feel so free
In the world of fairy tales
Fly away with me
And you will see the clear blue sky
As you wish to be
text: Marius Ionescu
Azi m-am întors în vechiul meu oraş
pe care nu-l mai recunosc;
tot mai străin şi mai necunoscut,
departe de a fi frumos
Refren:
Uuuu, Ce amăgire!...
Azi mă-ntorc de unde am plecat
Uuuu, Ce amăgire!...
visul ce-l aveam s-a destrămat!...
Am întrebat apoi din om în om
de nu cumva m-am rătăcit
mai rău aceştia chestionându-mă
ce caut şi de ce-am venit
Refren
Oraşul dacă ar putea vorbi
mi-ar spune dacă are rost
să plec acum cu primul tren din Sud
să uit de tot ce a mai fost
Refren…
Luni și sori
Își dau mâna
Pentru o nouă misiune
Deasupra orașului cel
Mare, tăcut și adormit
Dar ce să știe ei
De prietenia ce stă
Și jelește
Învelită în ziare
De scandal și mizerie
Și ce să le pese
De adevărul care
Cerșește dreptate
Și iertare
Trecătorilor cu lentile
De contact de cal
Și timpane de tablă
Luni și sori
Și-au dat mâna
Dar dacă ne-am da-o și noi...
Ah, ce mai lumină!...
Alai de semne cheamă la povești.
Dar urletul tăcut de placă veche,
Se distinge greu în ceața lumii...
Rătăcite printre ruine,
Semne din alt timp
Deschid portaluri ascunse
Către drumuri de vis
(Doar o inima călătoare ce le știe...)
Rătăcite prin timpuri,
Urme vechi ne cheamă
la povești amare
La taine
Si neuitare...
(În imagine: tablourile "Once upon a time" şi "Semn al trecerii", de Irina Forgo)
