Fereastra din lemn către soare
Ne-a spus de a lumii culoare
Pictată în gând și în suflet
Văzută în vis și în cuget
Ce gând fără nicio mirare:
Fereastra de lemn către soare
Stătea azi cântând într-un plânset
Pictată în gând și în suflet
Un vis aștepta la intrare
Ce gând fără nicio mirare
Stâlcindu-și sărmanul ei zâmbet
Stătea azi cântând într-un plânset
Ne-a spus de a lumii culoare
Doar versul pe pagina-n floare
Văzută în vis și în cuget
Din cartea de gânduri și cântec
Ca într-o sală de aşteptare,
gândurile noastre stăteau
claie peste grămadă
într-o cameră cu vrăji
şi alte minunăţii...
Printre straturi de praf fără magie,
vrajă fără formulă,
fără efect,
fără noimă,
gândurile bolnave îşi aşpteptau
ziua de apoi
dintr-un calendar
de la '900-toamna
şi Calendele Greceşti
sub ticăitul unui ceas potrivit
după Fabrica de Împachetat Fumul
A consemnat
un angajat de la Firma Cucu
Restul sunt detalii
Dar mai sărut fotografiile,
îmbrăţişez secundele rămase
şi păşesc cu tine
prin locuri care
nu ne mai cunosc
şi mă mai învelesc
cu plapuma de bucle nocturne
ce mă învăluie
în amintirile visului prea adevărat...
Şi mai sărut amintirea ta
dintr-o altă seară
cât o zi de post negru
şi de rugi întru noi
şi dragostea noastră
Şi mai ascult cântecul nostru
de pe o placă veche
care nu ştie patina timpului
care nu ştie să patineze;
doar ce ne duce
zburând cât colo şi cât coace
până la coptul fructelor
fără anotimp,
fără spaţiu şi timp...
Şi mai dansez
singur în cameră,
nu contează că muzica
s-a oprit şi am ameţit
de atâta-nvârtit
şi tot ce-a rămas
nu mai are cum
să mai prindă glas...
Şi ce-a mai fost
au avut grijă alţi martori oculari
fără ochelari
să toarne în forma fără fond
a formalităţii autorităţilor
care nu cunosc autorii
romanului nostru nescris...
Şi te mai văd
în câte o fotografie
şi în câte o clipă alb-negru
alături de un puşti creţ-rânjit
care putea să arate mai ca mine
găsindu-i un cântec, un vers
şi câte necâte alte detalii...
Şi-ţi mai zâmbesc
luând fotografia în buzunarul
hainei sufletului
şi-i mai rânjesc puştiului zicând
"NOROCOSULE"
precum şi mie mi s-a spus cândva
într-o istorie poetico-voiajoare
"DEŞTEPTULE"
Şi mai râd,
şi mai plâng,
şi mai cânt,
şi mă strâng
şi alte multe detalii
pe care nu le ştii;
nu se dau la ştiri,
nu vuieşte feedul,
nu bat tobele,
nu bingăne telefonul
fiindcă
nici eu
nu mai ştiu
mai nimic...
în afara unor
alte detalii
de nediscutat!...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
I saw you there,
in that old picture on the wall
Looking at me, smiling at me
as my tears fall...
Now I wonder how can I see you again
for a simple talk to try and heal my pain
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
And now you're back
just for a talk and for a smile
Oh, I love you but it's strange as that may seem
I still wonder if it's real or if it's just a dream...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Tablouri de iubire şi-amintiri
şi de-ntâlniri cu tandre sărutări
portrete-nlăcrimate de mâhniri
dar şi cu-mbrăţişări de împăcări
Ne-aşteaptă în muzeul de iubiri
să spună ale lor poveşti şi stări
tablouri de iubire şi-amintiri
şi de-ntâlniri cu tandre sărutări
Naturi din rămăşiţe de simţiri
sau peisaje dintr-un paradis
ne cheamă-n lumea lor de-nchipuiri
ne-aşteaptă la poveştile din vis
tablouri de iubire şi-amintiri...
Preauşorul somn
cobora scara de vis
din camera mea
S-a deschis un vechi portal
către amintiri din gând...
...Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri
şi universul cel clădit cândva
s-a năruit din bietele-amăgiri...
Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri;
s-a anunţat povestea şi la ştiri
cutremuru-i zdrobindu-mi inima
...şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri
şi universul cel clădit cândva
imagine: What the water gave me, de Frida Kahlo
"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea
"aşa cum asculţi
plăcile tocite
cu cântece vechi
şi-autoînsuşite
Ca să-ţi aminteşti
totul mai târziu
când pierzi amintiri
zburând în pustiu!
De-asta sunt aici,
să te pot asculta!"
Oglinda bolnavă
plângea, stăruia,
însă inima frântă pleca...
Doamnă toamnă,
mai lasă-mi mângâierea
ce m-a eliberat
din neputinţa
unei confruntări
cu durerile amintirii...
Mai lasă-mi atingerea
unei clipe care cu smerenie
m-a vindecat din
greaua durere
a dorurilor...
Şi apoi, mai lasă-mă...
în zadarnicul suflet
s-a mai înfiripat un dor
de ducă şi de fugă
spre alte anotimpuri...
se opriră în oglinzi
ce nu te cunosc
Bolnavele amintiri
ţi-au deschis drumul final...
Imagine: "Capitolul 2: Ea pleacă fără să privească înapoi" de Miruna Cojanu
Sursa: https://www.facebook.com/mirunacojanuart
Într-o zi,
atârnam de un colţ de suflet
şi mă pregăteam de un avânt
în hăul unei amintiri
Într-o noapte
atârnam de malul unui dor
şi mă apăram de valul
marilor despărţiri...
...şi tot aşa
până în ziua aterizării
pe pământul promis
al iubirii noastre
Bat clopote de amintiri prin gand
La ceasurile fara timp de goana
Dar nu se-alina-asa ca orice rana
O clipa asternuta intr-un rand
In clipa-n care ore noi vibrand
Veneau in pas boem de buna seama
La ceasurile fara timp de goana
Bat clopote de amintiri prin gand
In ziua-n care gandul nostru bland
Plecase in voiaj de mare goana
Unde nici gandul nu mai stie teama
Si tot mai umbla ratacind in vant
Bat clopote de amintiri prin gand...
Dacă mâna ta tace, e pentru că e o scoică
ce-şi ascunde secretele şi amintirile
ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj
de pe mare...
Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val
care urlă din adâncul amintirilor
mesaje de luat aminte şi de învăţat
din stele...
Dar mâna ta
nu era decât o amintire
care n-a mai avut ce rosti
şi tăcu întru eternitate...
rupse florile din noi
lăsând iarba rea
Sufletul mai aşteaptă
primăvara veşnică
În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu
Lumina străzii
Anunţa venirea ta
Dintr-un timp trecut ;
Dragostea şi-a amintit
Vremea care-o aştepta...
Păşeai alene
într-o ploaie de mister
plină de gânduri;
amintirile din vis
îşi cer iarăşi dreptatea...
