Pantoum matinal

 

Şi s-a deschis fereastra unei zile

în dimineaţa gândului de ieri

atunci când nişte veri şi primăveri

se întâlnesc să-ntoarcă alte file

În dimineaţa gândului de ieri

deşi stau liniştiţi la ei în vile

se întâlnesc să-ntoarcă alte file

acei poeţi bolnavi de mult mister

Deşi stau liniştiţi la ei în vile

cu sufletul cuprins de-al lumii ger

acei poeţi bolnavi de mult mister

nu-s angajaţi în versul lor pe pile

Iar zbaterile sunt cam inutile

atunci când nişte veri şi primăeri

se întâlnesc pe sub acelaşi cer

şi s-a deschis fereastra unei zile

Triolet de câmpie

 

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

pe care lumea îi credea doar laşi...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de flori pornite cu un gând poznaş

într-un alai speriat ca de furtuni...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

Metamorfoză la super-ofertă

 

Se schimbă vremea

îmbrăcată

în gânduri 

luate la reduceri

după un plan

bine făcut

care ne poartă departe

dar nu mai departe

de un gând rămas

permanent la raft

până la loc comanda...

Se schimbă timpul...

e-un sezon permanent

care stă şi aşteaptă

cu bateriile încărcate non-stop 

şi motorul turat

plecarea în voiaj de nuntă

şi de amorul artei...

Tăceri

 

Dacă tace gândul,

Tace și visul nostru de iubire

Condamnat la ierni

De linişti programate...

Dacă tace muzica,

Și noi vom tăcea

Uitați de lumea cea mare;

A noastră oricum

Ne-a uitat

Și s-a mai și dus

În rest, totul e bine

Și la vară cald

Și-n ora târzie

Nimic din noi 

Nu

O

Să

Mai

Fie

Iluzie cu zvon

 

Un zvon de gând

s-a dus cu sufletul

pe calea unei sâmbete

ce tace în somnul clipei..

Iluzie cu semne

 

La fiecare pas

câte un semn,

la fiecare ceas

câte o amintire

şi-n fiecare gând

câte cineva 

cu o şoaptă

dintr-un timp

către altul...

Fiecare pas - 

câte o rază

fiecare ceas - 

câte o umbră

şi fiecare gând

câte o şoaptă 

ca o parolă, 

ca o cheie 

pentru jocurile

ce n-au apucat

să înceapă 

în ceasurile 

ce

vor

mai 

fi...

Rondel cu intalnire

 

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult,

Dar nu mai am răbdare să ascult

De visele pierdute printre fapte.

Din zi în zi şi noapte după noapte

Ne tot uscăm mai mult şi tot mai mult

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult.

Ne pleacă-n grabă fără bani şi acte

Un gând uşor timid şi prea tăcut

Ce ne-ar fi spus doar dac-ar fi putut

Să ne mai întalnim la tren de şapte

In faţa unui gând ascuns prin şoapte...

Fereastra

 

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un ceas la care ştii că pleci

şi de-un gând ce azi o să se stingă

Fără niciun zgomot ai pornit la pas

şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă

ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas

decât o poveste inutilă

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un personal cu care pleci

şi un vis ce azi o să se stingă

Toţi se miră azi cum ai putut să pleci

şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă

nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu

când vor reuşi să te mai vadă

Ai deschis fereastra dimineţii reci...

şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...

Triolet de iulie

Hei, Iulie, îţi aminteşti de noi

şi de iubirea ce ne-ai semănat

în zile de duminici şi de joi?

Hei, Iulie, îţi aminteşti de noi

care-aşteptam cuminţi iubite ploi

în zilele de vis fără păcat?

Hei, Iulie, îţi aminteşti de noi

şi de iubirea ce ne-ai semănat

Imaginea: grafică AI de Marius Ionescu

Tanka

 

Din nebuloase

gândurile nebune

păşeau năvalnic...

Ceaţa cerului de azi

îmi învălui gândul

Triolet cu revedere din alt timp

 

Dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie

să-mi amintesc ce-a fost şi ce suntem...

Dar parcă am uitat să te mai chem

în ceasul cel oprit în vis etern

şi în târziul timp de elegie

dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie...

În imagine: autorul faţă-n faţă cu tabloul "Capitolul 10: Noi suntem", de Miruna Cojanu

Stare de contemplare

 

Şi totul se preschimbă

dar numai tu rămâi

ca-n vremea visului..

Şi totu-ncet se schimbă

ca gândul ce se plimbă

cu clipa cea dintâi

şi totul se preschimbă

şi numai tu rămâi...

În imagine, tabloul "Capitolul 13: Ea aşteaptă mereu", de Miruna Cojanu

Triolet de fugă

 În dimineaţa cu asfaltul ud

oraşul te-a pierdut din amintire

deşi ca într-un vis te mai aud...

În dimineaţa cu asfaltul ud

pe când tu alergai spre gara Sud

se rescriau istorii dând de ştire:

"În dimineaţa cu asfaltul ud

oraşul te-a pierdut din amintire"

Tanka

Pregătit de ani,

gândul pânza-şi ridică

şi plecă la drum...

Amintirile nu-şi ştiu 

musafirul istovit...

Imagine: "The Journey" de Windy Bircu

Mai aşteptăm

 

Mai aşteptăm

o clipă, o viaţă

sau cât se va scrie

şi se va prescrie

până la data

noii consultaţii

şi investigaţii

Mai aşteptăm

o oră, o secundă

sau cât se va zice

până se va dezice

gândul de suflet

pe-al vieţii umblet

Mai aşteptăm

atât cât se pare

că trebuie în lumea mare

să stăm cu ochii-n soar

în aceeaşi sală de aşteptare

Destin cu lux de amănunte

(după o idee de Isabela Cotelin)

Cu lux de amănunte

şi inima luxată pe viaţă

declar suflet pierdut

în ceţuri de singurătăţi

şi tăceri de oraş părăsit...

Cu lux de amănunte

declar o inimă

ce-şi pierdu luxul

de a mai iubi la fel

ca-n gândul dispărut

în goana trenului

spre alte iubiri

Şi atunci

ia să ne cerem şi noi

dreptul la luxul elementar

de 

a 

mai

iubi

Pasi pierduți

 

Păşeai alene...

şi ritmul paşilor tăi

răsuna în tăcerea oraşului

ca un cântec răsărit

în undele luminii

ce proiecta armonii

din senin...

Păşeai alene...

şi muzica paşilor tăi

răsuna în asfaltul

şi-n treptele străzii

ca un cântec trimis

din suflet de rai

şi din gând 

Păşeai alene...

dar cântecul paşilor tăi

zbura prin gândul meu

pe un drum fără-ntors

fără Nord, fără Sud

şi fără speranţă...

Fotografie de Philippe Salmon

Zbor

Zburând 

peste pădurea gândurilor 

Am vazut soarele

Pășind intr-o tăcere 

De amurg

Si de ora târzie

Ce nu știe

Nici timp,

Nici spatiu

(în imagine, un tablou realizat de Octavian Andrei Oprea)

Patefonie

Ca pe bandă,

inima păşea mecanic

străzile

cu parfum de tăceri

pe muzica gândului

până când gândul

avea grijă

să-i schimbe placa

spre alte Direcţii...

Şi tot aşa...

Joc de suflet

Cu ochii-n cerul tăcut

de atâtea stele-n concediu,

ascult o inimă

ce-mi cântă de stea...

Cu gândul în direcţii aiurea

de-atâta haos pe cap de suflet,

văd o clipă

ce-aleargă pe-o linie moartă

Şi-abia atunci când se va opri

va şti el gândul

de sufletul ce tace

asurzit de zgomotul vieţii