Stare de contemplare

 

Şi totul se preschimbă

dar numai tu rămâi

ca-n vremea visului..

Şi totu-ncet se schimbă

ca gândul ce se plimbă

cu clipa cea dintâi

şi totul se preschimbă

şi numai tu rămâi...

În imagine, tabloul "Capitolul 13: Ea aşteaptă mereu", de Miruna Cojanu

Iluzie cu iluzii

Se făcea

că ne plecau gânduri

în bătaia vântului

unei noi schimbări

Nu ştiam unde 

şi nici cum;

nici la informaţii

nu s-a anunţat!

Se făcea 

că ne-auzeam şoapte

în chip de cântec

de drum şi de stea

Nu ştiam de unde

şi până unde;

la radio nici

că s-au difuzat!

Până se făcu

ca sărutul nostru

la tren de noapte

şi de despărţire

să nu mai fie...

Şi totuşi

ne ştie şi Sudul

ne ştie şi Vestul

şi Nordul

şi Basarabul

şi numai noi

nu 

mai ştiam

nimic...

Ce dacă?

Nu...
De ce-aş schimba ceva
ce este deja
atât de frumos
Totul e-atât de bine
şi e-atâta lumină în jur
şi-năuntru
şi pretutindeni
încât nu ştiu,
nu văd de ce
ar trebui să vină
seturi şi serii de schimbări
unele peste altele
ca nişte furtuni
Nu...
Totul e bine
Totul e-atât
de minunat
încât nu văd rostul
unui nou soare,
unei noi lumini...
Totul e bine...
...şi-atât!