Iluzie cu iluzii

Se făcea

că ne plecau gânduri

în bătaia vântului

unei noi schimbări

Nu ştiam unde 

şi nici cum;

nici la informaţii

nu s-a anunţat!

Se făcea 

că ne-auzeam şoapte

în chip de cântec

de drum şi de stea

Nu ştiam de unde

şi până unde;

la radio nici

că s-au difuzat!

Până se făcu

ca sărutul nostru

la tren de noapte

şi de despărţire

să nu mai fie...

Şi totuşi

ne ştie şi Sudul

ne ştie şi Vestul

şi Nordul

şi Basarabul

şi numai noi

nu 

mai ştiam

nimic...

Ultima Scrisoare a Vizitatorului

Aminteşte-ţi să-mi strigi numele
atunci când vei vedea
pe străzi umbra mea
Nu-l mai ştii?
Întreabă pereţii, străzile;
aşa am întrebat şi eu de tine
şi te-am strigat
de-au început să mă ştie
toţi necunoscuţii...

Aminteşte-ţi să-mi scrii;
ţi-am scris de ani şi ani
o puzderie de scrisori
fără de răspuns...
Nu ştiu unde s-au dus
şi ce-a mai fost
şi pe unde rătăcesc;
nici poşta nu ştie...

Aminteşte-ţi să mă cauţi
măcar aşa, de-un pamplezir
Te-am căutat şi-am tot întrebat
până când m-au săltat
şi m-au expulzat
cu primul personal...

Aminteşte-ţi...
Ba nu, Las-o baltă!
Vizitatorul a obosit
să te tot caute pe stradă,
pe incognito şi pe blat
Adio şi n-am cuvinte!...
Pardon!
Am uitat:
Păstrează-mi măcar scrisoarea
dacă are cine să ţi-o
mai şi dea...

Iluzie cu 3005

Da, iubire,
sper că ne-am înţeles:
ne vedem mâine
acolo unde
numai noi ştim; ştii doar:
neîntinaţi,
neîntârziaţi,
şi necunoscuţi
vom păşi timizi
şi tăcuţi
spunând din priviri
tot ceea ce deja
nu mai are nicio importanţă.
Ne vedem mâine
la 3005-ul amintirilor
ce le vom rescrie...

Tablou de blues cu străini

Cuvintele mele se varsă deşarte
ca o inundaţie
peste urechile tale surde
şi ochii tăi prea orbi
ce răspund "Nu ştiu"-ul
cel mai sec
şi stereotip

Ca şi când n-a fost nimic:
nici vorbă, nici glumă,
nici adevăr, nici minciună
şi niciun gând
rătăcit prin vânt...

Nu ne-am cunoscut
nici nu ne-am vorbit
nu am râs, n-am plâns
şi poate nici noi
nu eram noi...