Tanka

 

Vântul printre crengi

şi tăcerea unei vremi

blocate-n gânduri...

Toamna-şi leapădă haina

în clipa ce-a îngheţat...

Fereastra

 

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un ceas la care ştii că pleci

şi de-un gând ce azi o să se stingă

Fără niciun zgomot ai pornit la pas

şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă

ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas

decât o poveste inutilă

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un personal cu care pleci

şi un vis ce azi o să se stingă

Toţi se miră azi cum ai putut să pleci

şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă

nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu

când vor reuşi să te mai vadă

Ai deschis fereastra dimineţii reci...

şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...

Iluzie de sport extrem

 

Într-o zi,

atârnam de un colţ de suflet

şi mă pregăteam de un avânt

în hăul unei amintiri

Într-o noapte

atârnam de malul unui dor

şi mă apăram de valul

marilor despărţiri...

...şi tot aşa

până în ziua aterizării

pe pământul promis

al iubirii noastre

Tanka

Foarfeca din vânt

rupse florile din noi

lăsând iarba rea

Sufletul mai aşteaptă

primăvara veşnică

În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu

Iluzie cu iluzii

Se făcea

că ne plecau gânduri

în bătaia vântului

unei noi schimbări

Nu ştiam unde 

şi nici cum;

nici la informaţii

nu s-a anunţat!

Se făcea 

că ne-auzeam şoapte

în chip de cântec

de drum şi de stea

Nu ştiam de unde

şi până unde;

la radio nici

că s-au difuzat!

Până se făcu

ca sărutul nostru

la tren de noapte

şi de despărţire

să nu mai fie...

Şi totuşi

ne ştie şi Sudul

ne ştie şi Vestul

şi Nordul

şi Basarabul

şi numai noi

nu 

mai ştiam

nimic...

Destin cu cântec

 

E simplu, prea simplu:

Când s-a scris cântecul nostru,

cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte

şi a rămas în aer până la primul vânt

de poluare prozaic-păcătoasă...

Când s-a scris cântecul nostru,

cei care l-au scris n-au ştiut

că va veni clipa când ceasuri bolnave

vor bate-ntr-o poartă încuiată 

de blesteme şi păcate...

E simplu, prea simplu:

Când s-a scris cântecul nostru,

nu s-au gândit că oamenii 

îl vor mai asculta

îl vor mai cânta

şi-l vor mai şi crede...

Metamorfoze

Prefă-te în vânt
să fiu liber în zborul meu
la drum de stele

Prefă-te în stea
să-mi arăţi drumul
în noaptea ce-a învăluit
oraşul inutil şi adormit

Prefă-te în cuvânt
ce-aleargă rătăcind în vânt
şi apoi, dacă vrei,
atunci când va fi să ne vedem,
să-ţi aminteşti
să te prefaci
în cea mai mare IUBIRE

Haiku

Visul prefăcut
eclipsă de suflet trist
răvăşit de vânt

Haiku #1

Toamna-mi râde-n geam;
gândurile au prins zbor
către adăpost.