Iluzie cu păpuşi de timp

 

Bombe sexy

cu ceasul biologic dereglat

păşeau mecanic pe calea

timpului nostru 

care s-a oprit 

la ziua unei despărţiri

dintr-o absurdă

şi imposibilă iubire

sărită în aer

de la prima vedere

a vedeniei ce-a fost

şi a rămas

doar un amărât de film

pe care toată lumea-l ştie

şi 

nici

nu 

ne 

mai 

interesează

Rondel de toamnă

Subtil e-un dans de frunze ruginite

ce le-a decolorat uscatul vânt

şi imediat coboară pe pământ...

rănite şi cu mult prea obosite

În ceasul cel cu ore-mbătrânite

din toamna-n care timpul ne-a înfrânt,

Subtil e-un dans de frunze ruginite

ce le-a decolorat uscatul vânt.

Orgoliile tac azi prăbuşite

într-o mansardă gri cu nori şi vânt

când toamna vine cu-al romanţei cânt

la vârsta când cu toate stau smerite

subtil e-un dans de frunze ruginite...

Stare de poezie

La un ceas târziu,

poetul scrie madlene

cu gust lăuntric

de poezie

întru amintire...

Stihuri din timp

şi din spaţiu divin

umplu până la refuz

pergamentul gol

din sufletul

unei noi cărţi

de visări...

Şi astfel,

dimineaţa,

alte gânduri

îşi iau zborul

spre acei care

mai ştiu citi

şi acei care

mai pot visa

şi acei care

mai ştiu primi

o iubire...

Triolet cu revedere din alt timp

 

Dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie

să-mi amintesc ce-a fost şi ce suntem...

Dar parcă am uitat să te mai chem

în ceasul cel oprit în vis etern

şi în târziul timp de elegie

dar parcă am uitat să te mai chem

dintr-o scrisoare sau fotografie...

În imagine: autorul faţă-n faţă cu tabloul "Capitolul 10: Noi suntem", de Miruna Cojanu

Rendez-Vous

Ne mai vedem şi mâine;
De ce să ne grăbim
Să ne petrecem timpul cu cap
Când oricum
A fost decapitat
Şi de unde să-şi mai dea seama
Ce şi cum şi când?!...

Ne mai vedem şi poimâine;
Mâine-i departe
Deşi pe azi...
Mai ieri
l-am expediat
cu personalul de 11
urându-i cale bătută...

De-atunci aştept cuminte
Să se spună când şi cum,
Să se dea la ziar
Şi să grăiască profeţii dimineţii
Că vei veni;
“Nu-mi pasă, eu pot s-aştept”
Nu contează unde :
La Sud, la Vest,
La 1, 2, 3 sau la orice linie.

Ne mai vedem oricând o fi...
Să se pupe astrele
Şi ce va fi, va fi !

Tabloul ieriului de mâine

Iubirea mea,
închide ochii
dar totuşi priveşte:
Totul este bine,
atât de bine
întrucât nimic,
de fapt,
nu mai există:
E doar visul nostru
fără ieri,
fără azi,
fără mâine,
fără timp, spaţiu...
Doar noi
şi noul nostru univers.

Ora noastră

Priveşte cum timpul
s-a oprit la comandă
şi a adormit cuminte
ca un bebeluş:
Uite-aşa, special pentru noi
Să mai stăm să vorbim
oraşul să-l bântuim,
să ne rătăcim cântându-ne
poveştile pe străzile
din ce în ce mai pustii
ale oraşului
din ce în ce mai prieten...