Ne mai vedem şi mâine;
De ce să ne grăbim
Să ne petrecem timpul cu cap
Când oricum
A fost decapitat
Şi de unde să-şi mai dea seama
Ce şi cum şi când?!...
Ne mai vedem şi poimâine;
Mâine-i departe
Deşi pe azi...
Mai ieri
l-am expediat
cu personalul de 11
urându-i cale bătută...
De-atunci aştept cuminte
Să se spună când şi cum,
Să se dea la ziar
Şi să grăiască profeţii dimineţii
Că vei veni;
“Nu-mi pasă, eu pot s-aştept”
Nu contează unde :
La Sud, la Vest,
La 1, 2, 3 sau la orice linie.
Ne mai vedem oricând o fi...
Să se pupe astrele
Şi ce va fi, va fi !
"Intrarea prin Sărindar
și ieșirea pe brînci"
(folclor bucureștean)
Am ajuns!...
Orașul cheaun de somn
nu ne cunoaște sosirea,
nu știe mersul trenului
ce ne-a lăsat în prima
haltă mărginașă;
sosirea nu s-a dat la ziar...
Străzile tăceau
ca niște baricade părăsite,
ochi de copii din case
ne priveau ca pe un miracol,
părinți speriați își luau copiii
de la ferestre
ferindu-i ca de-un pericol iminent,
Puținii străini
cu dejavu-uri și păreri
stîrneau rumori
dînd cu presupusul
și cu teorii chibritice,
doar praful amintirilor
simțindu-ne pașii fantomatici
pe drumul larg deschis
spre gara,
tichetul
și trenul
spre alt vis...