Vorbești cu un om din oglindă
Un om care nu te cunoaște
Și-acum a zbughit-o colindă
Vorbești cu un om din oglindă
Ce-aleargă acum să te prindă
Să-ți spună ce viață te paște!
Vorbești cu un om din oglindă,
Un om care nu te cunoaște...
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Vorbești cu un om din oglindă
Un om care nu te cunoaște
Și-acum a zbughit-o colindă
Vorbești cu un om din oglindă
Ce-aleargă acum să te prindă
Să-ți spună ce viață te paște!
Vorbești cu un om din oglindă,
Un om care nu te cunoaște...
Doamnă toamnă,
mai lasă-mi mângâierea
ce m-a eliberat
din neputinţa
unei confruntări
cu durerile amintirii...
Mai lasă-mi atingerea
unei clipe care cu smerenie
m-a vindecat din
greaua durere
a dorurilor...
Şi apoi, mai lasă-mă...
în zadarnicul suflet
s-a mai înfiripat un dor
de ducă şi de fugă
spre alte anotimpuri...
În dimineaţa cu asfaltul ud
oraşul te-a pierdut din amintire
deşi ca într-un vis te mai aud...
În dimineaţa cu asfaltul ud
pe când tu alergai spre gara Sud
se rescriau istorii dând de ştire:
"În dimineaţa cu asfaltul ud
oraşul te-a pierdut din amintire"
Când multe stele tot cădeau
în ploi de vis şi de mister,
în poezii se-adăposteau
cei călători chemaţi în cer
Goniţi din nou de-al lumii ger
absurzi poeţi speriaţi fugeau
în ploi de vis şi de mister
când multe stele tot cădeau
Cu trenurile reci plecau
prin nopţile ce tainic pier
la zile care nu veneau
din gândul ce plângea-n ungher
Când multe stele tot cădeau...
Dacă mâine
nu-i decât un ieri
în oglinda altuia,
mai stai o clipă
cam cât o lună
din anul în care
timpul s-a oprit
pentru noi
şi pentru rămăşiţele
unei iubiri care
nu ştie întârzierile
sufletelor fugite
cu sorcova
în voiaj de rătăcire
şi pierzanie