iubirea ca într-o carte,
mi-a şoptit
că a păstrat o rază
să ghideze drumul meu
de stea
Aceeaşi lună
ce ne-a binecuvântat
mi-a dat de-nţeles
că ora noastră fără timp
n-a fost decât o cursă
în care doi străini
au căzut, şi încă mai cad
mulţi alţi naivi
ce-şi zic "îndrăgostiţi"
Tot aceeaşi lună de pe cer
ne minte ca un politruc demagog
punând aceeaşi placă tocită
că "ne iubeşte"
şi speră să ne găsim fiecare
ce ne trebuie...
Aşa am înţeles
de ce soarele fuge de ea
ca un actor
dintr-un decor într-altul
fără să-şi spună replica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu