Te-a întâlnit când nu ştia cuvântul
şi te-a păstrat în suflet bucuros
că i-ai umplut şi sufletul şi gândul
Te-a întâlnit când nu ştia cuvântul
cel potrivit, căci nu ştia nici gândul
ce lucru să găsească mai frumos...
Te-a întâlnit când nu ştia cuvântul
şi te-a păstrat în suflet bucuros
Şi-am să ţin priveghi zilei de azi
că s-a prăpădit de-o boală grea
sub furtună de priviri ce-au ars
Şi-am să ţin priveghi zilei de azi
care a născut cam mulţi bastarzi
care nu-mi ascultă dragostea
Şi-am să ţin priveghi zilei de azi
că s-a prăpădit de-o boală grea
Dacă tace gândul,
Tace și visul nostru de iubire
Condamnat la ierni
De linişti programate...
Dacă tace muzica,
Și noi vom tăcea
Uitați de lumea cea mare;
A noastră oricum
Ne-a uitat
Și s-a mai și dus
În rest, totul e bine
Și la vară cald
Și-n ora târzie
Nimic din noi
Nu
O
Să
Mai
Fie
Iar muzica,
mai verde decât
pozele cu noi,
se mai deschide
să ne îmbrăţişeze,
să ne asculte
când spunem
nemaispusele poveşti
din gânduri plecate
în voiaj de nuntă
şi din priviri
şi tăceri de roman
şi romanţă de cântec
în imagine: "Ultimo incontro" - colaj de Cristiana Bucureci
Şi te mai văd
în câte o fotografie
şi în câte o clipă alb-negru
alături de un puşti creţ-rânjit
care putea să arate mai ca mine
găsindu-i un cântec, un vers
şi câte necâte alte detalii...
Şi-ţi mai zâmbesc
luând fotografia în buzunarul
hainei sufletului
şi-i mai rânjesc puştiului zicând
"NOROCOSULE"
precum şi mie mi s-a spus cândva
într-o istorie poetico-voiajoare
"DEŞTEPTULE"
Şi mai râd,
şi mai plâng,
şi mai cânt,
şi mă strâng
şi alte multe detalii
pe care nu le ştii;
nu se dau la ştiri,
nu vuieşte feedul,
nu bat tobele,
nu bingăne telefonul
fiindcă
nici eu
nu mai ştiu
mai nimic...
în afara unor
alte detalii
de nediscutat!...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar
al străzilor tăcute şi prea ninse
Luminile din strada ta-s aprinse
ca inimile noastre prea cuprinse
când bezna se aşterne iar şi iar...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
I saw you there,
in that old picture on the wall
Looking at me, smiling at me
as my tears fall...
Now I wonder how can I see you again
for a simple talk to try and heal my pain
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
And now you're back
just for a talk and for a smile
Oh, I love you but it's strange as that may seem
I still wonder if it's real or if it's just a dream...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau
ca pe florile uscate-n glastră...
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
cu privirea ei uşor albastră;
inimile noastre îi râdeau...
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau...
Tablou de Lidia Zadeh
Fluturii, hoinarii,
într-o noapte au venit
mi-au intrat în casă
şi cu-un simplu bâzâit
mă-ntrebau de tine
ce mai ştiu, ce-am auzit...
Fluturii de noapte
habar n-am cum au venit
chiar la mine-n casă
cât stăteam eu liniştit;
N-aveam ce le spune;
ce-a fost nu-i de povestit!
Şi-n puterea nopţii
peste-oraşul adormit
fluturii zburară
unde-a fost să îi trimit
Nu am ce le face;
asta nu-i de povestit...
Te regăsesc cum stai în colţ tăcută
parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce
fără de zâmbet, fără nicio cută
şi fără ochii oglindiţi în cer
Stăm faţă-n faţă cu tăceri bolnave
de dragoste pierdută şi uitări
Îmbrăţişări nu-s nici măcar firave,
n-avem cuvinte şi nici frământări...
Şi mă întreb cu ce-am greşit noi oare
încât ne-am transformat în doi străini
Cuprinși de gânduri prea tulburătoare,
Erupție de plâns și de suspin?...
Te-au luat de lângă mine fără veste
lăsându-mă să caut disperat
de parcă tu ai fost doar o poveste
şi nu ai existat cu-adevărat
Te-au prefăcut într-un obiect de artă
ce stă și tace-n sala de muzeu
crezând c-o să te-admire lumea toată
aşa cum te-am iubit cândva şi eu...
(tablou de Lidia Zadeh)
Ploile de tei
Căzute pe strada mea
Cântau pentru noi
Tăcerea străzii tale
Ne-a bătut gongul final...
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
şi-un soare ce ne mângâie din zare
într-un sărut al celor mai aleşi
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
destinul bun ne leagă fedeleş
într-o iubire caldă, protectoare
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
şi-un soare ce ne mângâie din zare
În ziua-n care frigul ne gonea,
stăteam pierduţi în dulce letargie
la o poveste şi la o cafea.
În ziua-n care frigul ne gonea,
sporovăind în colţ de cafenea,
noi doi ţeseam o caldă poezie.
În ziua-n care frigul ne gonea
noi doi stăteam pierduţi în letargie
Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea
când te privesc venind acum spre mine
cu paşii fermi în ploaia care vine
peste oraş şi peste lumea mea...
Am şi uitat de orice boală grea
iar ploaia pare c-o să se termine
Când te privesc venind acum spre mine,
eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea
Te-aş invita apoi la o cafea
de-aş şti că ne-am simţi atât bine
şi dacă spui că ţie îţi convine,
şi că probabil ne-om mai revedea,
eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...
Lumina străzii
Anunţa venirea ta
Dintr-un timp trecut ;
Dragostea şi-a amintit
Vremea care-o aştepta...
Păşeai alene
într-o ploaie de mister
plină de gânduri;
amintirile din vis
îşi cer iarăşi dreptatea...
(după o idee de Isabela Cotelin)
Cu lux de amănunte
şi inima luxată pe viaţă
declar suflet pierdut
în ceţuri de singurătăţi
şi tăceri de oraş părăsit...
Cu lux de amănunte
declar o inimă
ce-şi pierdu luxul
de a mai iubi la fel
ca-n gândul dispărut
în goana trenului
spre alte iubiri
Şi atunci
ia să ne cerem şi noi
dreptul la luxul elementar
de
a
mai
iubi
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Am avut un vis
Când m-am trezit, eu mi-am promis
C-am să vi-l povestesc
şi-am să vă-ntreb de ce să nu trăim
într-o lume dintr-un vis
coborât din paradis
e o lume cu minuni,
unde toţi putem să fim mai buni
poate că-ntr-o bună zi
visul meu chiar se va împlini...
Am avut un vis
ştiu că îmi veţi spune precis
că e un gând naiv
Ceva ce n-are cum sa se intample
Dar aş vrea să m-ascultaţi
vă gândiţi şi reflectaţi
la povestea ce o spun
celor care au un suflet bun
Doar asa-ntr-o bună zi
Visul meu chiar se va împlini...
În visul de ieri
vă chem şi tot sper
că lumea de mâine va fi
o lume mai bună şi
vom clădi doar minuni,
vom fi toţi prieteni buni
şi doar dacă-n zori de zi
visul meu se va îndeplini...
Am avut un vis
ştiu că îmi veţi spune precis
că e un gând naiv
Ceva ce n-are cum sa se intample
Dar aş vrea să m-ascultaţi
vă gândiţi şi reflectaţi
la povestea ce o spun
celor care au un suflet bun
Doar asa-ntr-o bună zi
Visul meu chiar se va împlini...
text: Marius Ionescu
