Se afișează postările cu eticheta frig. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta frig. Afișați toate postările

miercuri, 14 ianuarie 2026

Vilanella iernii vrajbei noastre

 



Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

în case şi inimi şi gânduri 

şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...


De unde-ntâlnire, de unde câştig

cu gheaţa la mal şi poleiul pe dig

şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig...


Şi vin portărei şi mă iau că instig

când strig şi îţi cânt aste rânduri

şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...


Cu vorbe de-ocară şi arme se-nfig

sărind nărăvaşi din intrânduri

Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig


Şi vor să m-oprească şi vor să m-oblig

să-nchid cântul-strigăt din vânturi

şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...


Şi-n cântec se pare că-ncurc şi intrig

pe cei cu gândirea de scânduri

Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

în case şi inimi şi gânduri ...

joi, 8 ianuarie 2026

Triolet hibernal

 

Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

în case şi inimi şi gânduri 

şi parcă în ceaţă te văd şi te strig...


Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

de unde-ntâlnire, de unde câştig

când vag ne citim printre rânduri


Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

în case şi inimi şi gânduri...

vineri, 22 noiembrie 2024

Triolet de cafenea


 

În ziua-n care frigul ne gonea,

stăteam pierduţi în dulce letargie

la o poveste şi la o cafea.


În ziua-n care frigul ne gonea,

sporovăind în colţ de cafenea,

noi doi ţeseam o caldă poezie.


În ziua-n care frigul ne gonea

noi doi stăteam pierduţi în letargie

duminică, 16 decembrie 2018

It's late

motto: "Ochii lui încă vor jucăria de-atunci..."
(Alexandru Andrieş - Ceaţă)

Aud cum baţi tactul paşilor tăi
în ritm ferm de rock
prin trupul şi fiinţa mea
ca printr-o cameră goală
paşii tăi rezonând metronomic
sufletului meu...

Aud cum baţi în uşa sufletului
dar nu ştiu cum de nu
ţi-ai dat seama
că-i deschis
şi oricum e gol
şi mai e şi frig
şi nici eu nu pare
că mai stau aici
de când ea a plecat....

Aud cum strigi
şi mă chemi
să-ţi explic ceva
care şi-aşa n-are rost
şi asta mai ales
că tu...
nu eşti ea
şi nici eu
nu mai sunt eu;
actele-s inutile
şi oglinzile sparte...

Cum spuneam,
n-are rost!
Şi oricum
şi dac-ai da buzna
tot n-ai ce să vezi:
doar o umbră a statuii
sufletului care a fost
şi
nu
va
mai
fi...